1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Transilvaniei.
3. Vârsta: Eocen superior (Priabonian, Ledian).
4. Sinonimie: “β) Orizontul calcarului grosier superior” (Răileanu et Saulea, 1956, p. 288); “Orizontul calcarelor grosiere superioare” (Mészáros, 1957, p. 7); “orizontul calcarului grosier superior ” (Vlaicu-Tătărîm, 1963, p. 62); “Cluj Limestone” (Popescu, 1978, p. 104; Popescu et al., 1978, p. 327); v. fişa litostratigrafică a Stratelor de Cluj.
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Neprecizată; (ii) Aria Gilăului (între Someşul Mic şi Valea Hăşdate), Pîrîul Sec, Dealul Racoş, Dealul Dosuri (Vlaicu-Tătărîm, 1963, p. 62-70 şi harta geologică însoţitoare); Aria Mezeşului (împrejurimile Clujului) (Răileanu et Saulea, 1956, p. 288 şi harta geologică însoţitoare); Harta geologică 1: 200,000, foaia 10-Cluj (Dumitrescu, 1968; Saulea et al., 1967).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Orizontul Calcarului Grosier Superior constituie după opinia autorilor Răileanu et Saulea (1956, p. 287-288) membrul superior al Stratelor de Cluj. Ulterior, Popescu (1979, p. 8) şi Popescu et al. (1978, p. 327) denumesc Orizontul Calcarului Grosier Superior “Calcarul de Cluj”. Orizontul Calcarului Grosier Superior a fost astfel descris de Răileanu et Saulea (1956, p. 288): “un pachet de 30-60 m grosime de calcare în bancuri masive, care prezintă în toată regiunea din împrejurimile Clujului prea puţine variaţiuni litologice pe verticală şi lateral,... Aceste calcare sunt bogate în specii de Lamellibranchiate, Gasteropode şi Echinide şi pe baza frecvenţei unora dintre specii se pot separa câteva nivele, însă cu valoare locală: Nivelul cu Vulsella sp. şi Pholadomya puschi Goldf., formând uneori lumaşele până la 2 m grosime. Nivelul cu Cerithium (Campanile) giganteum Lamk., acesta din urmă fiind constant în toată regiunea. In el, în regiunea dintre V. Someşului şi Hăşdate (D. Havasbücke şi Sălicea) apar şi Corali solitari, identici celor din Seria marină inferioară şi rare blocuri de corali coloniali”.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Hofmann (1879, citat de Popescu, 1978, p. 104); (ii) v. Sinonimie.
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Gipsurile Superioare (dolomitele şi marnele cu Anomia) din Aria Gilăului. Limita superioară este la contactul cu Marnele cu Nummulites fabianii (Răileanu et Saulea, 1956, p. 288) ori cu Marnele de Brebi (= Marnele cu Briozoare) (Popescu et al., 1978, p. 298, fig. 1).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Vlaicu-Tătărîm (1963, p. 65-67) prezintă liste cu moluşte şi echinide, corali solitari şi coloniali, briozoare, alge calcaroase (Lithothamnion), foraminifere (frecvente miliolide, rotaliide, textulariide, nodosarii, alveoline, Orbitolites, Nummulites striatus, N. fabianii).
10. Mediul depoziţional: Marin.
11. Corelări: Orizontul Calcarului Grosier Superior este corelabil cu Seria Calcaroasă Recifală (Răileanu et Saulea, 1956, tabel de corelare la p. 308).
Literatura citată
Dumitrescu I., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 10-Cluj, Nota explicativă, 43 p.
Popescu B., 1978, On the lithostratigraphic nomenclature of the NW Transylvania Eocene. Rev. roum. géol., géoph., géog., Géol.,22, 99-107.
Popescu B.R., 1979, Sedimentarea carbonatică în nord-vestul Transilvaniei în timpul Eocenului şi Oligocenului. Rezumatul tezei de doctorat. 25 p.
Popescu B., Bombiţă G., Rusu A., Iva Mariana, Gheţa N., Olteanu R., Popescu Daniela, Tăutu Elena, 1978, The Eocene of the Cluj-Huedin area. D. S. Inst. Geol., 64, 4, 295-357.
Răileanu Gr., Saulea Emilia, 1956, Paleogenul din regiunea Cluj şi Jibou (NW Bazinului Transilvaniei). AN, 29, 271-308.
Saulea E., Dumitrescu I., Bombiţă Gh., Marinescu Fl., Borcoş, M., Stancu Iosefina, 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 10-Cluj.
Vlaicu-Tătărîm Niţa, 1963, Stratigrafia Eocenului din regiunea de la sud-vest de Cluj. Ed. Acad., 189 p., 19 pl, 1 hartă.