Calcarul de Carabair

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Dobrogea de Nord.

3.  Vârsta: Oxfordian mediu.

4.  Sinonimie: “...dunkelfarbigen Planulatenkalkstein von Kara-bair.. ” (Peters, 1867, p. 189); “Calcarul de Dunavăţ” (Patrulius et al. 1974, p. 91 şi pe harta “Schiţă geologică cu răspândirea depozitelor jurasice”, sc. 1:200.000 din acelaşi raport); “Carabair Limestone” (Grădinaru, 1984, p. 63; 1995, p. 21); “Calcarul de Carabair” (Grădinaru, în Mihăilescu et al., 1989, p. 5; Baltres et Antonescu, 1998, p. 22-24; Baltres, 2003, p. 52).  Dragastan et Grădinaru (1975, fig. 2) conturează pe o schiţă de hartă la scara 1:100,000 aria de aflorare a Calcarului de Carabair, sub denumirea “jurasic superior (oxfordian mediu)”.

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Versantul sud-estic al Dealului Carabair, la 5 km vest de satul Dunavăţul de Jos, Jud. Tulcea. Coordonate Gauss-Krüger: X= 5670.400; Y= 4985.650. Localizarea calcarelor de la Carabair nu a fost cunoscută lui Peters care le-a intuit prezenţa în acel loc pe baza unor blocuri cu amoniţi şi brachiopode din zidăria fântânilor de la Beibugeac (azi Plopu). Prezenţa formaţiunii nu a mai fost semnalată în afara localităţii tip; Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 39-Sulina, caroul c1 (Mutihac et Bandrabur, 1967, 1967a); Harta geologică a României, 1:50,000, foaia 154a-Dunavăţu de Jos (Mihăilescu et Grădinaru, 1989);  Harta geologică a României, 1:50,000, foaia 136c+154a-Mahmudia+Dunavăţ (Baltres et al., 2016).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Patrulius et al. (idem, p. 91) au descris la Carabair o succesiune litologică alcătuită dintr-o parte inferioară de 15-20 m grosime (biomicrite encrinitice, cenuşii, cenuşii-cărămizii şi albe) şi o parte superioară, de 50 m grosime (calcare micritice cenuşiu închis, fosilifere şi cu cherturi stratiforme ori nodulare). Grădinaru (1984, ibidem) a dat următoarea descriere aceluiaşi profil: 'light grey crinoidal calcarenites grading upwards into dark grey marly limestones with odd, dark black chert nodules and lenses'. In anii '90, colina, de 35 m altitudine, situată pe versantul sud-estic al dealului Carabair expunea, pe o grosime de circa 20 m, strate de până la 0,5 m grosime de calcare cenuşii, fin granulare şi grosiere, cu suprafeţe vermiculate datorită bioturbaţiilor, cu rare insule sparitice şi cu mulaje de amoniţi. Roca este casantă şi are spărtură concoidală.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Grădinaru (ibidem); (ii) Baltres (idem).

8.  Limite: Nu se cunosc raporturile stratigrafice cu alte formaţiuni.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Amoniţi, aptychi, bivalve, brachiopode. Asociaţia de amoniţi, bogată în Phylloceratide (Patrulius în Patrulius et al., idem, p. 92), este caracteristică Zonei Transversarium şi părţii inferioare a Zonei Bifurcatus a Oxfordianului mediu (Grădinaru, 1995, idem, p. 20).

10.  Mediul depoziţional: Şelf median.

11.  Corelări: