1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Bihor. (iii) Apusenidele Nordice – Unitatea de Bihor.
3. Vârsta: Bathonian superior-Callovian inferior.
4. Sinonimie: “le Calcaire à nodules ferrifères”(Patrulius, 1976, p. 51); “calcarul cu noduli bruni (local conglomerate)” (Patrulius, în Ianovici et al., 1976 fig. 26 la p. 149); “Calcarul cu noduli bruni” (Patrulius, în Ianovici et al., 1976, p.161); în Bordea et. al. (1986, pe Harta geologică 1:50,000, foaia 40b- Zece Hotare) Calcarul cu Noduli Bruni este redat cu aceeaşi culoare ca şi Calcarul cu Entolium; pe Harta geologică 1:50,000, foaia 41a-Remeţi Calcarul cu Noduli Bruni nu a fost individualizat, fiind probabil inclus în categoria depozitelor de vârstă Bajocian-Callovian inferior.
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Neprecizată; (ii) Munţii Pădurea Craiului, Vadu Crişului, cheile Văii Cuţilor, Birtin, est Bratca (cota 471), Poniciori, Piatra Bulzului. Formaţiunea nu apare evidenţiată pe Hărţile geologice 1:50,000, foile 40b-Zece Hotare şi 41a- Remeţi.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Cu grosimi de numai 0,2 – 0,5 m şi răspândire parcelară, în ariile mai sus menţionate, Calcarul cu Noduli Bruni este “micritic sau intrapelsparitic, pe alocuri şi oolitic, cenuşiu închis, brun-gălbui sau roşu nisioâpos şi cu granule mai mari, diseminate, de cuarţ, cu ooide şi cu noduli feriferi deseori limonitici cu bioclaste” (Patrulius, în Ianovici et al., 1976, p.161).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Patrulius (în Ianovici et al., 1976, p.161 şi fig. 26 la p. 149).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Calcarul cu Entolium. Limita superioară este o suprafaţă de discontinuitate la contactul cu Calcare±Marnoase±Glauconitice, Roşii, Verzui, Cenuşiu Deschis, Calloviene.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Faună foarte bogată la Vadu Crişului şi în cheile Văii Cuţilor citată de Patrulius (în Ianovici et al., 1976, p. 162): amoniţi, bivalve (Bositra buchi), gasteropode (Amphitrochus, Obornella, Encyclus, Pleurotomaria), pteropode (Acuarites), rare brahiopode, corali solitari (Anabacia); (ii) Zona Aspidoides (Oxycerites aspidoides, Epistrenoceras subcontrarium, Hemigarantia julii, Paroecotraustes waageni); Zona Macrocephalus (Macrocephalites macrocephalus etc.).
10. Mediul depoziţional: Regresiv, cu abundent material detritic care poate substitui calcarul cu un conglomerat cuarţitic (Birtin) precum şi condensarea mai multor zone de amoniţi într-un singur strat (Patrulius, în Ianovici et al., 1976, p. 162).
11. Corelări:
Literatura citată
Bordea S., Bordea Josefina, Mantea G., Costea C., 1986, Harta geologică scara 1:50,000, foaia 40b-Zece Hotare.
Ianovici V., Borcoş M., Bleahu M., Patrulius D., Lupu M., Dimitrescu R., Savu H., 1976, Geologia Munţilor Apuseni. Ed. Acad., 631 p.
Patrulius D.,1976, Les formations mésozoïques des Monts Apuseni Septentrionaux: Corrélation chronostratigraphique et faciale. ). Rev. roum. géol., géoph., géog., Géol., 20, 1, 49-57.