Calcarele Tithonice

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Braşov;  (iii) Carpații Orientali - Sinclinalul Dîmbovicioara, Sinclinalul Măgura Codlei.

3.  Vârsta: Tithonian.

4.  Sinonimie: “Calcarele tithonice” (Patrulius, 1963, p. 119);  “Calcarele de Stramberg” (Săndulescu, 1966, p. 185), “Tithonicul” (Popescu, 1966, p. 164); “Kimmeridgian-Tithonic” (Patrulius, 1969, p. 64).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică  (ii): (ii) Patrulius (1963, p. 124, harta geologică însoţitoare); împrejurimile Dîmbovicioarei şi Podului Dâmboviţei, Fundata, Piatra Craiului. Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 28-Brașov, carourile c1, c2, d1, d2 (Patrulius et al., 1967, 1968);  Harta geologică a României, 1:50,000, foile 110a-Bîrsa Fierului (Dimitrescu et al., 1974), 110b-Zărnești (Săndulescu et al., 1972b), 110c-Rucăr (Dimitrescu et al., 1971), 110d-Moeciu (Patrulius et al., 1971).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Patrulius (1963, idem, p. 119) dă următoarea descriere a Calcarelor Tithonice din zona Dîmbovicioara şi Podul Dâmboviţei: “Calcarele tithonice de culoare albă lăptoasă sunt masive sau stratificate în bancuri mai mult sau mai puţin groase. Se disting varietăţi fin granulare, uneori pseudoolitice, cu numeroase foraminifere bentonice (Textularidae, Miliolidae, Ophtalmidae) şi varietăţi microdetritice (calcarenite) cu microgasteropode şi fragmente de lamelibranchiate. Calcarenitele au o dezvoltare locală în partea terminală a masei de calcare neojurasice ”. După acelaşi autor pe suprafaţa calcarelor se observă secţiuni de pachiodonte de talie mare, cu test gros (versantul nordic al Văii Urdei, pe şoseaua Braşov - Câmpulung, la est de cabana Giuvala). Secţiuni de Diceras şi Heterodiceras sunt vizibile şi pe suprafaţa calcarelor tithonice de la sud de Peştera Dîmbovicioarei şi în capătul vestic al cheilor Văii Izvorului. In partea de vest a Masivului Bucegi (Poiana Ţapului) stiva de calcare are 400 m grosime (Patrulius, 1969, ibidem). Ileana Popescu (ibidem) descrie Calcarele Tithonice din Piatra Craiului: “calcare masive, în parte recifale,...calcare în bancuri sau în lespezi de 10 cm grosime, albe, cenuşii, conţinând rare exemplare de moluşte cu test puternic diagenizat. Următoarele tipuri de microfacies au fost identificate: (1) calcare grunjoase până la pseudoolitice; mai rar (2) calcare fin granulare şi (3) calcarenite. In calcarenite abundă fragmente de organisme constructoare puternic diagenizate şi se găsesc şi rare foraminifere (Miliolidae), iar calcarele fin granulare din pîrîul Crăpăturii conţin exemplare de Clypeina jurassica Favre... Grosimea calcarelor tithonice variază între 300 m în Pietricica şi 1200 m la N de vîrful “La Om” pe versantul vestic. Pe versantul estic atinge 550 m.” Bucur (1978, p. 91-96) a descris caracterele microfaciale ale calcarelor tithonice din Munţii Pădurea Craiului, constatând  predominarea texturilor intraclastice (grainstone, packstone) în partea inferioară a stivei. In contrast, la partea superioară predomină micrite şi dismicrite care conţin uneori intercalaţii de calcarenite şi calcirudite.

7.   Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Patrulius (1963, ibidem); (ii) v. Sinonimie.

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu calcarele roşii, local cu jaspuri (Oxfordian) în partea de vest a Masivului Bucegi (Patrulius, 1969, ibidem). In Piatra Craiului limita inferioară este la contactul cu “Calcare în plăci şi jaspuri roşii şi verzi” ale Callovianului mediu-Oxfordianului (Popescu, 1966, pe harta geologică însoţitoare). Limita superioară este marcată de o discordanţă reprezentată de o suprafaţă de eroziune pre-neocomiană peste care se aşterne Orizontul Bazal de Calcare Glauconitice, hauteriviene. In Piatra Craiului limita superioară, erozivă, este la contactul cu calcare barremiene (Bucur, 1978, fig. 2 la p. 91, pl. 1,2). Pe harta geologică 1:50,000, foile 110a-Bîrsa Fierului şi 110b-Zărneşti limita superioară este uneori (Bîrsa Fierului) la contactul cu Conglomeratele de Gura Rîului, alteori (Holbav, Cristian - Râşnov) cu Conglomeratele de Postăvaru, albiene.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) La Dealul Coculeţ (Rucăr) şi la vama Giuvala este prezentă o faună care a fost inventariată de Simionescu (1899, citat de Patrulius, 1963, ibidem).

10. Mediul depoziţional:

11. Corelări: