1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Grupului Racoţi; (ii) Formaţiunea conţine trei membi: Marnele Superioare cu Moluşte, Calcarele cu Velates, Marnele şi Argilele Cenuşii (B. Popescu., 1979, Tab. 1); (iii) Depresiunea Transilvaniei.
3. Vârsta: Luteţian superior-Napocian (Eocen mediu- partea inferioară a Eocenului superior).
4. Sinonimie: “Orizontul argilelor cenuşii” (Răileanu et Saulea, 1956, p. 282; Vlaicu-Tătărîm, 1963, p. 51); “Mortănuşa Marls” (Popescu, 1978, p. 102; Popescu et al., 1978, p. 311); “Marnele de Mortănuşa” (Popescu, 1979, Tab. 1).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Dealul Mortănuşa, pe stânga Văii Leghia, în aria Gilăului, jud. Cluj; (ii) Piscu Ronei, Valea Răpaos, Valea Treznea (în aria Mezeşului) şi malul stâng al văilor Căpuş şi Someş, Săvădisla, Tăuţi, Iara (în aria Gilăului); Harta geologică 1:200,000, foaia 10-Cluj (Dumitrescu, 1968; Saulea et al., 1967).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Popescu (1978, p. 102) Marnele de Mortănuşa, groase de până la 80 m se deosebesc de Stratele de Căpuş prin aceea că în succesiunea siltică-pelitică se intercalează frecvent silturi şi nisipuri, iar fosilele sunt mai puţin frecvente. Strate subţiri cu lumaşele de moluşte sunt intercalate, local, îndeosebi spre partea superioară a succesiunii. In aria Gilăului şi parţial în cea a Mezeşului în cuprinsul formaţiunii se disting trei membri (Popescu, 1978, p. 103): 1. Marnele Superioare cu Moluşte, constituite din marne cenuşii, în cuprinsul cărora (doar local în aria Gilăului) se găseşte un nivel cu Ostrea rarilamella şi altul cu Eupatagus multituberculatus; 2. Calcarele cu Velates succed Marnelor Superioare cu Moluşte; 3. Marnele şi Argilele Cenuşii au aspect mai grosier decât restul formaţiunii. Grosimea însumată a primilor doi membri ai formaţiunii variază între 7 şi 15 m. Ultimul termen are grosimi în jur de 60 m (Popescu et al., 1978, p. 313, 317). Descrierea detaliată a faciesurilor, a faunelor şi nannoplanctonului celor trei membri ai formaţiunii se găseşte în Popescu et al. (1978, p. 312-320).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Bombiţă (în Bombiţă et Moisescu, 1968, citaţi de Popescu et al., 1978, p. 311); (ii) Bombiţă et al. (1974, p. 57); Popescu (1978, p. 102-103).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Stratele de Căpuş. Limita superioară este la contactul cu Calcarul de Leghia (în aria Gilăului) şi cu Gresia de Racoţi (în aria Mezeşului şi în aria Prelucii) (Popescu (1978, Tab. 1 la p. 101).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Liste complete cu fauna, microfauna, nannoplanctonul Marnelor de Mortănuşa sunt date în Popescu et al. (1978, p. 312-319).
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Bombiţă G., Bratu Elena, Dumitrică P., Gheţa N., Gheorghian Mihaela, Olteanu R., Popescu G., Săndulescu-Ion Jana, 1974ms., Pregătirea lucrărilor ştiinţifice ce se vor prezenta la al XIVlea Colocviu european de micropaleontologie. 90 p.
Dumitrescu I., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 10-Cluj, Nota explicativă, 43 p.
Popescu B., 1978, On the lithostratigraphic nomenclature of the NW Transylvania Eocene. Rev. roum. géol., géoph., géog., Géol.,22, 99-107.
Popescu B.R., 1979, Sedimentarea carbonatică în nord-vestul Transilvaniei în timpul Eocenului şi Oligocenului. Rezumatul tezei de doctorat. 25 p.
Popescu B., Bombiţă G., Rusu A., Iva Mariana, Gheţa N., Olteanu R., Popescu Daniela, Tăutu Elena, 1978, The Eocene of the Cluj-Huedin area. D. S. Inst. Geol., 64, 4, 295-357.
Răileanu Gr., Saulea Emilia, 1956, Paleogenul din regiunea Cluj şi Jibou (NW Bazinului Transilvaniei). AN, 29, 271-308.
Saulea E., Dumitrescu I., Bombiţă Gh., Marinescu Fl., Borcoş, M., Stancu Iosefina, 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 10-Cluj.
Vlaicu-Tătărîm Niţa, 1963, Stratigrafia Eocenului din regiunea de la sud-vest de Cluj. Ed. Acad., 189 p., 19 pl, 1 hartă.