Calcarele cu Gryphaea

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Bihor. După Mantea (în Baltres et Mantea, 1995, fig. 6 la p. 52)  Calcarele cu Gryphaea ar constitui un termen final al Formaţiunii de Următ (în Pânza de Următ) şi al Formaţiunii de Gresten (în Pânza de Vălani, Munţii Pădurea Craiului şi Vlădeasa-Bihor); (iii) Munții Apuseni de Nord - Unitatea de Bihor (Munţii Pădurea Craiului). După Mantea (în Baltres et Mantea, idem, p. 52 şi fig. 6) Calcarele cu Gryphaea  se extind şi în Munţii Vlădeasa-Bihor precum şi în Sistemul Pânzelor de Codru (Pânza de Vălani, Pânza de Următ).

3.  Vârsta: Liasic (Sinemurian superior­?-Carixian mediu).

4. Sinonimie: “Subformaţiunea calcarelor cu Gryphaea” (Patrulius et al., 1982, p. 24); “Gryphaea Limestone” (Mantea, în Baltres et Mantea, idem, p. 51 şi fig. 6 la p. 52) nom. nudum.

5.  Localitatea  tip (i); Răspândire geografică (ii): (ii) Malul vestic al Văii Boiului, în nordul Pădurii Craiului (la sud de Valea Neagră), Brahianticlinalul Butan, bazinul mijlociu al Văii Vida, Dealul Dumbrava (malul drept al Văii Mnierii), Valea Luncii (p. Bica), Valea Peştireului, Dealul Popii la vest de Şuncuiuş, Dealul Hagăului la SV de Bratca, izvoarele Văii Luncii, Grabenul Remeţi (Popa, în Patrulius et al., idem, p. 63). Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 9-Șimleul Silvaniei, caroul c3 (Lupu et al., 1967; Patrulius et al., 1968); Harta geologică a României, 1:50,000, foaia 41a-Remeți (Patrulius et al., 1973).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (Patrulius et al., ibidem) descriu o stivă de 35-40 m grosime care  “este constituită în principal din calcare, de obicei cu dezvoltare masivă la partea inferioară a intervalului ale cărui bancuri au până la 5-6 m grosime. Spre partea superioară a aceluiaşi orizont se remarcă deseori o stratificaţie în bancuri groase de 0,3-1 m. In afară de calcare subformaţiunea cu Gryphaea cuprinde conglomerate cuarţitice cu matrice calcaroasă, localizate în bază, iar pe alocuri – la partea inferioară – gresii cuarţitice cu ciment calcaros, sub formă de benzi neregulate şi de enclave lenticulare în calcare (Valea Boiului). Local, la anumite nivele din partea superioară a subformaţiunii, se remarcă accidente silicioase de tipul spongolit, nodulare sau de formă neregulată, cu contur difuz, greu de distins pe fondul de aceeaşi culoare al calcarului. Calcarele cu Gryphaea sunt deseori puţin marnoase sau nisipoase, în special la partea inferioară a intervalului. Tipul lor obişnuit este un calcar microcristalin (micrit sau biomicrit) cu mici granule diseminate de cuarţ şi cu resturi organice puţin abundente printre care se numără spiculi de spongieri, fragmente de lamelibranhiate şi piese de crinoide. Pe lângă aceste calcare microcristaline, în special la partea inferioară a succesiunii, se întâlnesc calcare crinoidale (biomicrite spatice) cu foraminifere, fragmente cu lamelibranhiate şi brahiopode”. Culoarea rocilor este închisă (cenuşiu, cenuşiu-negricios) uneori vag albăstrui. Prin alterare devin gălbui, cafeniu-gălbui. Spre baza formaţiunii au culoare roşie, roşu-violacee (în nordul Pădurii Craiului, la sud de Valea Neagră, în bazinul mijlociu al Văii Vida, în Brahianticlinalul Butan). In aceleşi zone restul formaţiunii are culoare cenuşie şi cafeniu-gălbuie, făcându-le cofundabile cu calcarele Jurasicului mediu din aceeaşi regiune.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Patrulius et al. (idem, p. 24-26).

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu Formaţiunea de Poniţa. Limita superioară este la contactul cu Calcarele şi Marnelor cu Noduli de Silexit, domeriene.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Lamelibranhiate: Gryphaea (prezentă la localităţile Dealul Dumbrava, Valea Luncii, Vârful Hagăului, dă uneori acumulări biostromale), Entolium, Chlamys, Plagiostoma; belemniţi, brahiopode,  rari amoniţi (Uptonia jamesoni) provenind din partea mijlocie a Calcarelor cu Gryphaea de la SV de Cheile Cuţilor, versantul vestic al Văii Boiului (Patrulius et al., idem, p. 25). Popa (în Patrulius et al., idem, p. 63) dă o listă de macrofaună din Grabenul Remeţi. Microfauna constă din Nodosariide, Trocholina granosa (Dealul Dumbrava), Involutina liassica (Dealul Dumbrava). Brahiopodele dau asociaţii la unele nivele din succesiune. Se remarcă că cochiliile de Gryphaea şi rostrumul belemniţilor prezintă o structură diagenetică  cu aspectul structurilor con-în-con şi impregnare cu silice.

10. Mediul depoziţional:

11. Corelări: