”Seria” de Meghieş

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) “Seriile” Transilvane; (iii) Carpații Orientali – Zona Cristalino-Mezozoică, Pânza Transilvană.

3. Vârsta: Ladinian; Carnian superior-Norian inferior. Bazaltele din baza “Seriei” de Meghieş au vârstă ladiniană (poate şi în parte carniană). Calcarele ce urmează în succesiune au vârstă Carnian superior (Cordevolian) -Norian inferior.

4.  Sinonimie: “Seria transilvană de Perşani” (Săndulescu, 1974, tabel de corelare la p. 142; Popescu et al., 1975, pe Harta geologică a României, 1: 50,000, foaia 79c-Baraolt);  »“Seria” de Meghieş » (Patrulius et Popescu, în Patrulius et al., 1976a, p. 10).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Malul stâng al Văii Meghieşului şi malul drept al Văii Hăghimaşului, afluenţi pe dreapta ai Văii Vîrghiş, jud. Covasna; (ii) Klippe în Valea Comanei şi în Defileul Oltului (Surmanul, la est de Racoş). Klippele din Valea Comanei (Frunzari-Porţile de Piatră) sunt constituite din calcare albe, masive, bogat fosilifere. Klippa Surmanul constituită din calcare albe, masive conţine frecvent spongieri calcaroşi (Colospongia) şi brachiopode; Masivul Hăghimaş, Curmătura, versantul  vestic Hăghimaşul Mare, Munţii Rarău (mici olistolite Dealul Cailor, Pojorâta, Valea Mesteacănului, Valea Măceşului);  Harta geologică a României, 1:200,000, foile 5-Rădăuți, caroul c2 (Joja et al., 1968, 1968a), 12-Toplița, carourile d3, d4 (Alexandrescu et al., 1968, 1968a), 20-Odorhei, carourile d2, c3, d3 (Săndulescu et al., 1968; Vasilescu et al., 1968), 28-Brașov, caroul a2 (Patrulius et al., 1967, 1968); Harta geologică a României, 1: 50,000, foile 21b-Pojorîta (Kräutner et al., 1975), 47d-Dămuc (Săndulescu et al., 1975), 78d-Racoș (Popescu et al., 1976), 79a-Băile Chirui (Peltz et al., 1983), 79c-Baraolt (Popescu et al., 1975).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Baza succesiunii este constituită din bazalte asociate cu şisturi roşii, jaspuri roşii cu radiolari, calcare roşii peste care se aştern calcare roşii, masive sau stratificate, cu nivele noduloase sau cu accidente silicioase mici. Calcarele conţin lumaşele cu Halobia.

Succesiunea din Valea Meghieşului cuprinde următoarele litologii (Patrulius et Popescu, în Patrulius et al., idem,1976a, p. 10-11):

- Calcare de Hallstatt, în strate groase cu Halobia;

- Calcare roşii, în plăci şi lespezi, care conţin crinoizi, brachiopode, Halobia;

- Calcare roşii, submarnoase, în strate subţiri;

- Calcare gălbui, micritice, crinoidale, cu grosime redusă;

- Calcare alb-cenuşii, masive, micritice-bioclastice care conţin un nivel cu corali arborescenţi. Aceste calcare recifale şi recifogene au 150 m grosime;

- Calcare cenuşii-gălbui, micritice, roz, roşcate, cu numeroşi crinoizi şi brachiopode frecvente.

Faciesurile menţionate au dezvoltare variabilă, astfel încât calcarele albe, masive, pot înlocui aproape în întregime faciesul Schreyeralm-Hallstatt (klippele din Valea Comanei, klippa Surmanul) ocupând tot intervalul stratigrafic Cordevolian superior-Norian superior. In Munţii Rarău rocile eruptive bazice au o mai extinsă distribuţie stratigrafică (până în Carnian, probabil şi în Norianul inferior-mediu.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Patrulius et Popescu (în Patrulius et al., ibidem).

8.  Limite: Limita inferioară este un contact tectonic cu Formaţiunea de Wildflysch a Seriei Bucovinice. Limita superioară este la contactul cu Calcarul roşu, amonitic de Adneth.

9.   Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Nivelele lumaşelice cu Halobia conţin H. styriaca, H. austrica (Carnian); H. halorica, H. fallax, Monotis hoernesi, M. haueri (Norian, inclusiv superior). Conodonte identificate în partea carniană a succesiunii sunt Gondolella polygnathiformis, G. abneptis nodosa, G. abneptis abneptis. Calcarele recifale, masive conţin spongieri calcaroşi (Colospongia), brachiopode, alge dasicladacee (Poikiloporella duplicata).

10. Mediul depoziţional:

11. Corelări: Calcarele roşii ale succesiunii “Seriei” de Meghieş sunt de facies Schreyralm-Hallstatt. Calcarele masive, recifogene şi recifale sunt comparabile Calcarelor de Dachstein şi cu Calcarul de Furmanek din Carpaţii Slovaci şi Calcarul de Tisovec.