1. Statutul numelui: Formal.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Steierdorf; (iii) Carpații Meridionali - Pânza Getică, Zona Reşiţa-Moldova Nouă.
3. Vârsta: Liasic mediu (Pliensbachian).
4. Sinonimie: “Orizontul şisturilor bituminoase” (Răileanu et al., 1964, p. 23); “Liasicul mediu şi superior” (Năstăseanu, 1964, p. 302); “Argile bituminoase cu sferosiderite” (Năstăseanu et Savu, 1970, pe Harta geologică 1:50,000, foaia 121d-Anina; “Membre argilitique de Ponor nom. nov.” (Bucur, 1991, p. 9); “Membrul argilitic de Uteriş, nom. nov.” (Bucur, 1997, p. 38).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Culmea Uteriş, la sud de Anina, jud. Caraş-Severin; (ii) Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 31-Reșița, caroul b4 (Năstăseanu et Savu, 1968; Năstăseanu et al., 1968); Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 121d-Anina (Năstăseanu et Savu, 1970). După Răileanu et al. (idem, p. 26) această unitate litostratigrafică este prezentă pe flancurile Anticlinalului Anina, la Doman şi Secu. Sporadic ea apare la Iabalcea, Predilcova, Izvorul Ogaş, Ilidia, Beul Sec, Pleşiva, Valea Haimelung, Padina Matei.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Argilitul de Uteriş este constituit din argilite negre, bituminoase, cu lentile de sferosiderite. Descrierea făcută de Răileanu et al. (idem, p. 23) este următoarea: “Acest orizont cu o grosime de cca 200 m este format predominant din şisturi argiloase, foioase, de culoare neagră... care la partea superioară trec gradat la argile cenuşii, nisipoase, groase de cca 10 m... In şisturile bituminoase se găsesc concreţiuni de sferosiderit, uneori până la 50 cm diametru precum şi şuviţe de cărbuni atingând până la 20-30 cm, sau local chiar mai groase”. Năstăseanu (1964, ibidem) arată că Argilitul de Uteriş are grosimea mare menţionată mai sus doar în regiunea Anticlinalului Anina (zona centrală a bazinului sedimentar) şi pe prelungirile spre nord şi sud ale acestuia, în timp ce pe marginea bazinului sedimentar, spre est şi vest, grosimea scade treptat spre valoarea zero (la est de Valea Buhuiului şi de Valea Caraşului).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Bucur (1997, ibidem); (ii) v. Sinonimie.
8. Limite: Limita inferioară, cu caracter de tranziţie, este marcată de intercalaţii de gresii fin micacee prin care se face trecerea către Gresia de Valea Terezia, subjacentă. Limita superioară este la contactul cu Marnele de Dealul Zînei.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Bogată asociaţie microfloristică identificată de Antonescu este prezentată de Bucur (idem, p. 38-39). Sporii Foveosporites multifoveolatus şi Callialasporites dampieri argumentează vârsta pliensbachiană.
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Bucur I., 1991, Proposition pour une nomenclature lithostratigraphique des Carpathes Méridionales, Roumanie. Stud. Univ. Babeş-Bolyai, 36, 2, 3-14.
Bucur I., 1997, Formaţiunile mezozoice din zona Reşiţa-Moldova Nouă (Munţii Aninei şi estul Munţilor Locvei). Presa Univ. Clujană, 214 p., Cluj-Napoca.
Năstăseanu S., 1964, Prezentarea hărţii geologice a zonei Reşiţa-Moldova Nouă. AN, 33, 291-342.
Năstăseanu S., Savu H., 1970, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 121d-Anina.
Năstăseanu S., Stanciu Constantina, Ilie Smărăndiţa, 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 31-Reşiţa.
Năstăseanu S., Savu H., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 31-Reşiţa. Notă explicativă.