Stratele de Werfen

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Bihor; (ii) Formaţiunea cuprinde doi membri: Cuarţite de Werfen şi Şisturi de Werfen; (iii) Apusenidele Nordice – Unitatea de Bihor. Această fişă include numai Stratele de Werfen din Unitatea de Bihor.

3.  Vârsta: Spathian-Anisian inferior.

4.  Sinonimie: “Werfen Beds” (Patrulius et al., 1971, p. 33); “Couches de Werfen” (Patrulius, 1976, p. 50); “Gresii cuarţitice, şisturi argiloase roşii; Conglomerate cuarţitice” (Bleahu et al., 1980, pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 56b-Poiana Horea şi Bleahu et al., 1985, pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 56a-Pietroasa); “the Werfen Formation” (Mantea, 1985, p. 12).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Werfen (Austria); (ii) Munţii Bihor: Dealul Măgura Vînătă, la sud de Someşul Cald (Mantea, 1985, p. 13 şi harta 1: 25,000 din lucrare), Harta geologică 1: 200,000, foile 9-Șimleul Silvaniei, carourile c2, c3 (Lupu et al., 1967; Patrulius et al., 1968c), 17-Brad, carourile a3, a4 (Bleahu et al., 1967; 1968); Harta geologică 1: 50,000, foile 40b-Zece Hotare (Bordea et al., 1986), 41a-Remeţi (Patrulius et al., 1973), 56a-Pietroasa (Bleahu et al., 1985), 56b-Poiana Horea (Bleahu et al., 1980); 56d-Avram Iancu (Dimitrescu et al., 1977); Munţii Pădurea Craiului (forajul Toboliu, intervalul 3170-3302 m, la SV de Oradea).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Pe teritoriul Unităţii de Bihor Stratele de Werfen încep cu un conglomerat cuarţos dur, gălbui sau roşcat de 10-15 m grosime, individualizat numai pe marginea ei sudică (Ianovici et al., 1976, p. 124). Mantea (1985, p. 13) descrie la izvoarele Someşului Cald (Măgura Vînătă) conglomeratul bazal gros de 60 m. După Patrulius et al. (1971, p. 33) aceste conglomerate şi gresiile grosiere, local conglomeratice, gălbui şi roşcate, în strate groase, care le succed, constituie Cuarţitele de Werfen ca prim termen al formaţiunii. Intervalul grezos este cunoscut şi ca Gresia de Werfen. Gresiile grosiere trec, în sens ascendent, la gresii fine, micacee, siltite argiloase gălbui, roşii, rar verzui, fin stratificate, cu stratificaţie de curent şi tuneluri de bioturbaţie, numite Şisturi de Werfen. Spre partea superioară a formaţiunii şisturile argiloase-siltice devin dominante fiind asociate doar cu siltite roşii ori policrome. Culoarea rocilor se modifică totodată treptat de la roşie spre cenuşiu-verzui sub tremenul stratigrafic următor. In forajul Toboliu şisturile cenuşii-verzui de la partea terminală a formaţiunii conţin intercalaţiii subţiri  de dolomicrite anhidritice. După Ianovici et al. (1976, p. 124) partea superioară a formaţiunii este constituită, pe o grosime de 130 m, din şisturi argilo-dolomitice, dolomicrite anhidritice, şisturi argiloase roşii cu enclave de anhidrit. Grosimea Stratelor de Werfen variază de la 10 la 300 m, cu o valoare medie de 150-200 m (Patrulius et al., 1971, p. 33). Ele pot fi lipsite de partea inferioară conglomeratică (împrejurimile localităţii Bratca, Valea Crişul Repede, pe Harta geologică 1:  50,000, foaia 41a-Remeţi şi la Albac, pe Valea Arieşului, pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 56d-Avram Iancu).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Lill von Lillienbach (1930); (ii) Patrulius et al. (1971, p. 33; 1976, p. 50; 1979, p. 2-3); Bleahu et al. (1981, p. 9); Ianovici et al. (1976, p. 124); Mantea (1985, p. 13).

8.  Limite: Limita inferioară, discordantă, este la contact cu fundamentul cristalin sau peste depozite permiene. Limita superioară este la contactul cu Formaţiunea de Crişul Repede (membrul Dolomitele Inferioare). Ea poate fi văzută în Cheile Albacului pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 56d-Avram Iancu (Bleahu et al., 1981, p. 72).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) In estul Munţilor Pădurea Craiului (la Bucea, pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 41a-Remeţi) Antonescu (1970, p. 94) a identificat într-un nivel grezo-argilos cenuşiu-verzui situat peste gresii roşii, o asociaţie de spori şi polen ai Triasicului inferior. Asociaţia este dominată de polen (Triadispora crassa [în majoritate], T. plicata, T. staplini, Taeniaesporites novimundi, Voltziaceaesporites heteromorfa, Cycadopites coxii, Monosulcites minimus) şi rari spori (Punctatisporites triassicus, Cyclotriletes triassicus, Alisporites microreticulatus, Chordasporites cf. singulichorda). Patrulius et al. (1979, p. 3) indică pentru Şisturile de Werfen o vârstă anisian inferioară

10.  Mediul depoziţional: Mediu continental. Membrul inferior, cuarţitic, s-a acumulat din cursuri de apă meandrate şi despletite; membrul superior, argilos-siltic-nisipos, s-a acumulat pe câmpii de divagaţie cu influenţe marginal-marine.

11.  Corelări: In forajul Toboliu, partea superioară a Stratelor de Werfen (şisturi argilo-dolomitice, dolomite anhidritice şi şisturi roşii cu enclave de anhidrit) se corelează cu Rötul alpin.