1. Statutul numelui: Valid, în uz.
2.Unitatea litostratigrafică de rang superior în care se încadrează(i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Constituie un membru al Gresiei de Tarcău; (iii) Pânza de Tarcău, Moldavide.
3. Vârsta: Paleocen-Ypresian.
4. Sinonimie: pro parte “Orizontul mediu“ (Săndulescu et al., 1962, p. 124); “gresia de Tarcău inferioară“ (Săndulescu et Săndulescu, 1964, p. 95).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Nu a fost desemnată o localitate tip; (ii) Nord-estul Munţilor Buzăului şi sud-vestul Munţilor Vrancei (v. harta în Săndulescu et al., 1962 şi Harta geologică 1: 200.000, foaia 29-Covasna).
6. Secţiunea tip; Variaţii de facies: Nu a fost desemnată o secţiune tip. Săndulescu et al. (1962, p. 125) arată că acest membru al Gresiei de Tarcău, gros de 400-600 m, este alcătuit predominant din gresii masive, argiloase, micafere, gradate. Subordonat apar gresii calcaroase, tari, cu culoare de alteraţie cafenie-negricioasă. In această stivă sunt intercalate la diverse nivele pachete de până la 20 m grosime, de argile cu gresii curbicorticale. Participarea acestor argile este mai frecventă spre partea inferioară a Gresiei de Tarcău Inferioare, dar nu depăşeşte 20% din grosimea profilului. Uneori sunt prezente microconglomerate şi conglomerate cu galeţi de cuarţ şi calcare.
7. Referinţa tip; Alte referinţe: Săndulescu et al. (1962, p. 125).
8. Limite: Limita inferioară se află la contactul cu Orizontul Bazal al Gresiei de Tarcău. Limita superioară este la contactul cu Stratele de Giurgiu-Ghelinţa.
9. Conţinut fosil; Consideraţii biostratigrafice:
10. Mediul depozitional: Marin, turbiditic, cu adâncimi de 300-400 m (Bădescu, 1998, p. 193).
11. Corelări: