Stratele cu Angustiloba

1.  Statutul numelui: Ambiguu.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Domeniul Danubian Intern, Unitatea de Presacina.

3.  Vârsta: Rhaetian s. l. (Rheto-Lias) (Iliescu et Semaka, 1962, p. 117).

4.  Sinonimie: “Stratele cu Angustiloba” (Iliescu et Semaka, op. cit., p. 117; Iliescu, 1963, p. 166); “stratele cu angustiloba” (Semaka, 1970, p. 61).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Mare, la Mehadia, jud. Caraş Severin (v. harta geologică în Iliescu, op. cit.); (ii) Valea Sfîrdinului, Vârful Răchitobreg, Valea Mare (punct fosilifer cu floră rheto-liasică), Vârful Străjuţ, Valea Căsapul, Valea Suiacului, Valea Bolvaşniţa; Harta geologică 1: 200,000, foaia 32-Baia de Aramă, caroul c2 (Năstăseanu et Bercia, 1968; Năstăseanu et al., 1968); Harta geologică 1: 50,000, foaia 140b-Mehadia (Năstăseanu et al., ).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) După Iliescu et Semaka (op. cit., p. 117) Stratele cu Angustiloba “sunt constituite litologic din conglomerate cuarţitice, cenuşii-albicioase, dure, în bancuri de 20-80 cm, cu intercalaţii stratiforme sau lenticulare de marno-argile cenuşii cu gresii grosiere, fin satinate, în general cu feţe curbicorticale”. Iliescu (op. cit., p. 166) lasă să se înţeleagă că denumirea de Strate cu Angustiloba s-ar referi doar la nivelul de argile cu floră fosilă intercalat către partea terminală a stivei de conglomerate pe care le-a descris sub titlul “Rhaetianul”. Stratele cu Angustiloba au grosimi de 200-300 m, iar conglomeratele din care sunt alcătuite conţin mai ales galeţi de şisturi cristaline cu dimensiuni de 5-6 cm. Sunt frecvente adesea cuarţuri bine rotunjite; (ii) Pe Valea Sfîrdinului şi la Vârful Răchitobreg conglomeratele conţin galeţi de roci permiene (îndeosebi gresii roşcate). Partea inferioară a bancurilor de conglomerate, groase de 0,3-0,8 m, conţine fragmente remaniate de dimensiuni mari, în contrast cu partea lor superioară în care participarea galeţilor de cuarţ se reduce (ca dimensiuni şi frecvenţă), trecându-se la microconglomerate şi apoi la gresii cuarţoase grosiere. Bancurile de conglomerate conţin lentile şi intercalaţii stratiforme argilo-grezoase negricioase, groase de 1-2 cm către baza succesiunii şi de 10-15 cm grosime către partea superioară. Din aceste intercalaţii situate la partea superioară a stivei de conglomerate provine flora fosilă citată de Iliescu et Semaka (op. cit., p. 115-117). O parte din conglomerate (îndeosebi spre baza succesiunii) are culoare roşcată împrumutată de la materialul de vârstă permiană, remaniat. Iliescu (op. cit., p. 166-167) prezintă aspectele formaţiunii din culmea Răchitobreg şi de pe un ogaş al Văii Sfîrdinului. Autorul menţionează grosimi ale formaţiunii de 35-40 m pe Valea Mare şi de 100 m pe Vârful Răchitobreg.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Iliescu et Semaka (op. cit., p. 115-117); (ii) Iliescu (op. cit., p. 165-167).

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu şisturi cristaline ori cu depozite atribuite Permianului. Tranziţia la  “Seria Neagră a Liasicului”, cu poziţie stratigrafică superioară, are loc prin intermediul unui pachet grezo-argilos, cu grosime neprecizată, atribuit de Iliescu (op. cit., p. 167) Hettangian-Sinemurianului.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Phlebopteris angustiloba, Stachyotaxus elegans, Marattiopsis hoerensis, Laccopteris sp. (Iliescu et Semaka, op. cit., p. 115-116). Semaka (op. cit., p. 61-72) completează lista de floră fosilă (Todites denticulata, Williamsonia gigas, Nillsonia polymorpha, Ginkgoites marginatus, Podozamites sp.); (ii) Zona Thaumatopteris, Zona Lepidopteris.

10.  Mediul depoziţional: Materialul floristic indică un climat temperat, umed (Iliescu et Semaka, op. cit., p. 117).

11.  Corelări: