Băncilă I., 1952, Geologia regiunii Gura Humorului-Voroneţ-Suha (Câmpulung şi Baia). D.S. Inst. Geol., 36, 4-12.
Băncilă I., 1958, Geologia Carpaţilor Orientali. Ed. Ştiinţifică, 368p.
Grasu C., Catană C., Grinea D., 1988, Flişul carpatic. Petrografie şi consideraţii economice. Ed. Tehnică, 208 p.
Ionesi L., 1971, Flişul paleogen din bazinul văii Moldovei. Ed. Acad. R.S.R., 250 p.
Joja T., 1954, Structura geologică a Flişului marginal de pe Putnişoara şi din cursul inferior al Putnei. D. S. Inst. Geol., 38, 183-202.
Joja T., Alexandrescu Gr., Bercia I., Mutihac V., Dimian M., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 5-Rădăuţi.
Joja T., Alexandrescu Gr., Bercia I., Mutihac V., 1968a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 5-Rădăuţi. Notă explicativă, 63 p.
Literatura citată
1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Facies terigen în cuprinsul Calcarelor de Doamna şi în Stratele de Suceviţa; (iii) Pânza de Tarcău; Pânza Cutelor Marginale (Unitatea Humorului, la Ionesi, 1971, p. 143).
3. Vârsta: Eocen (Lutetian).
4. Sinonimie: ”gresii de Păltinoasa” (Ionesi, 1971, p. 73, 143); ”Gresia de Păltinoasa” (Băncilă (1952, p. 6); ”gresie de Păltinoasa” (Băncilă, 1958, p. 284); ”Gresia de Păltinoasa-Scorbura” (Grasu et al., 1988, p. 101).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Cariera de la Păltinoasa, pe malul stâng al Văii Moldovei, la 5 km est de Gura Humorului (v. harta în Ionesi, 1971); (ii) Harta geologică 1:200,000, foaia 5-Rădăuţi (Joja et al., 1968; 1968a).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Băncilă (1952, p. 6) dă următoarea descriere sumară: ”... la Păltinoasa, gresiile au aspect foarte caracteristic, fiind uneori fine, alteori grosiere, aspre, slab cimentate, cu rare elemente verzi şi de o pronunţată culoare albă.” Ionesi (1971, p. 143) atribuie acestei unităţi litostratigrafice toate bnivelele de gresii silicioase dintre Stratele de Straja şi Stratele de Bisericani, atât în Pânza de Tarcău cât şi în Pânza Cutelor Marginale. În Cariera Păltinoasa situată în aceste gresii au 20 m grosime. Ele sunt albicioase, în strate masive, slab cimentate. Sunt gresii silicioase cu fragmente de roci verzi şi granule de glauconit. Ele conţin lentile de până la 0,4 m grosime de calcare de Doamna şi de calcare nisipoase (= grezocalcare). Ionesi (1971, p. 73) descrie din Pânza de Tarcău Gresia de Păltinoasa asociată Stratelor de Suceviţa, în care apar câteva intercalaţii cu grosimi neuniforme (2-10 m) şi o intercalaţie de 30 m grosime situată în treimea suoerioară a formaţiunii, pe p. Stoineasa. Ele au dezvoltare longitudinală neuniformă. Gresiile de Păltinoasa de la contactul cu Stratele de Straja din Pânza de Tarcău au fost numite ”nivelul bazal al Gresiei de Păltinoasa”(Ionesi 1971, p. 73) şi considerate echivalente Gresiei de Iamna din Ucraina.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): Băncilă (1952, p.6).
8. Limite: Prima apariţie a Gresiei de Păltinoasa în Pânza de Tarcău este la contactul cu Stratele de Straja, deci la baza Stratelor de Suceviţa (Ionesi 1971, p. 73). Limita superioară se află la Păltinoasa la contactul Calcarelor de Doamna, ce conţin intercalaţii de Gresii de Păltinoasa, cu Stratele de Bisericani .
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional: Marin, turbiditic.
11. Corelări: După Băncilă (1958, p.285) Gresia de Păltinoasa este echivalentă Gresiei de Scorbura (Joja, 1954, p. 187-188) din zona mânăstirii Putna şi de la Suceviţa.