Gresia de Lucăceşti

1.  Statutul numelui:  Formal, valid.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza de Tarcău, Pânza Cutelor Marginale.      

3.  Vârsta: Eocen  (Priabonian terminal, poate chiar Rupelian bazal).          

4.  Sinonimie: “Grès de Lucăceşti“ (Atanasiu, 1943, p. 156); “Orizontul gresiei de Lucăceşti“ (Ionesi, 1961, p. 365; Joja et al., 1968a, p. 45); “Gresia de Lucăceşti“ (Joja et al., 1968b, p. 25; Ionesi, 1971, p. 101, 145); “Formaţiunea de Lucăceşti“ (Grasu et al., 1988, p. 133).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) După Popescu-Voiteşti (1958, p. 52) aria tip este la Lucăceşti, creasta de-a lungul versantului stâng al văii Zemeş; (ii) Creasta Berzunţu, între Valea Asăului şi Tazlăul Sărat (Atanasiu, 1943, p. 156), la nord de Lucăceşti, în cuprinsul Pânzei de Tarcău (pe Harta geologică scara 1: 200,000, foaia 21-Bacău, caroul a2; Bazinul Tazlăului Sărat (în Pânza de Tarcău), Harta geologică scara 1: 200,000, foaia 21-Bacău. In Pânza Cutelor Marginale, la nord de Gura Humorului, apare în Anticlinalul Măgura, Anticlinalul Cacica, Sinclinalul Vîrvata (p. Soloneţ, la Soloneţul Nou), p. Magherniţa, afluent pe dreapta al Văii Humorului (Ionesi, 1971, p. 145  şi  harta geologică; Ionesi, 1961, p. 365-366). Harta geologică scara 1: 200,000, foile 5-Rădăuţi (Joja et al., 1968), 21-Bacău, caroul a2 (Dumitrescu et al., 1968; 1970a), 13-Piatra Neamţ (Joja et al., 1968b; Mirăuţă, 1968); Harta geologică scara 1: 50,000, foaia 63b-Zemeș (Constantin et Micu, 1998).

6.  Secţiunea tip; Variaţii de facies: Nu dispunem de informaţii directe. După Grasu et al. (1988, p. 133), la Zemeş, în malul stâng al Tazlăului Sărat, Gresia de Lucăceşti, groasă de 20 m, este masivă, dură, pe alocuri friabilă. Este o gresie constituită din peste 90% cuarţ şi este cimentată cu cuarţ. Tot aici sunt gresii cu până la 20% ciment carbonatic. Ionesi (1971, p. 101) descrie din bazinul Văii Moldovei o gresie silicioasă, albicioasă, slab cimentată, cu porţiuni lenticulare cimentate cu calcit şi învelite în gresie friabilă. Gresia conţine puţin glauconit şi fragmente de roci verzi. Intre strate sunt separaţii subţiri de marne verzui-albicioase, de tipul marnelor cu globigerine. Gresia de Lucăceşti are 3-25 m grosime în Pânza de Tarcău, dar în Pânza Cutelor Marginale (Unitatea Humorului), la nord de Valea Moldovei, are doar 1-3 m grosime. Pe Harta geologică scara 1: 200,000, foaia 21-Bacău, Gresia de Lucăceşti este intercalată în marne cu globigerine, atât în Pânza de Tarcău cât şi în Pânza Cutelor Marginale (Dumitrescu et al., 1970a, p. 40, 43). Gresia de Lucăceşti constituie ultimul termen eocen al litofaciesului de Doamna şi parţial al litofaciesului de Tarcău din Pânza de Tarcău, precum şi din Pânza Cutelor Marginale (=Unitatea Vrancea) (Grasu et al., 1988, p. 133). Are o dezvoltare constantă în Pânza de Tarcău şi mult diminuată în Pânza Cutelor Marginale. A nu fi confundată cu gresiile intercalate în membrul inferior al Menilitelor bazale (= Strate de Lingureşti; Gresia de Ferăstrău) (Grasu et al., 1988, p. 133).

7.  Referinţa tip; Alte referinţe: Popescu-Voiteşti (1921, p. 787, din Atanasiu, 1943, p. 156); Ionesi (1971, p. 101-103, 145).       

8.  Limite: Limita inferioară se află la contactul cu Stratele de Plopu şi cu Stratele de Bisericani. Limita superioară se situează la contactul cu Menilitele inferioare (Ionesi, 1971, p. 146 şi fig. 18).          

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) lamellibranhiate, dinţi şi resturi scheletice de peşti, Nummuliţi (N. Fabianii, N. Chavannesi), alte microfaune, nannoplancton calcaros (Ionesi, 1961, p. 366-368;  1971, p. 102-103).    

10.  Mediul depozitional: Marin, cu adîncimi de 500 m (Bădescu, 1998, p. 193).

11.  Corelări: Gresia de Lucăceşti se corelează cu Stratele  de Ardeluţa din litofaciesul de Tarcău şi cu Stratele  de Lupoaia din litofaciesul de Tazlău. Este echivalentul Gresiei de Borislav din Polonia.