1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii);
Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Seriei Marine Inferioare (din schema stratigrafică Răileanu et Saulea, 1956, p. 278) sau al Grupului Racoţi (Popescu B. et al., 1978, fig. 1); (iii) Depresiunea Transilvaniei.
3. Vârsta: Luteţian inferior (Eocen mediu).
4. Sinonimie: partim “Orizontul Gipsului Inferior şi al Marno-Calcarelor cu Anomya (sic!)” (Răileanu et Saulea, 1956, p. 278, cf. Popescu et al., 1978, p. 300); “Lower Gypsum” (Popescu B. et al., 1978, p. 300, cu trimiteri la alte sinonimii); “Orizontul gipsului inferior şi al marno-calcarelor cu Anomia” (Vlaicu-Tătărîm, 1963, p. 37); “Gipsurile Inferioare” (Popescu B., 1979, Tab. 1).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Carierele din aria localităţii Leghia (văile Fînului şi Foidaş) (Fig. 1 în Popescu B., 1976; fig. 2 în Popescu B. et al., 1978), jud. Cluj; (ii) Dealul Piscuiu Ronei, drumul între Ortelec şi Brebi (în aria Mezeşului); vecinătatea satului Căpuşu Mare, Luna de Sus (în aria Gilăului); Harta geologică 1:200,000, foaia 10-Cluj.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) La vest de Cluj formaţiunea are 10-40 m grosime (Popescu, 1976, p. 100) şi prezintă variaţii litologice. Peste Calcarul de Agîrbiciu urmează 3 m argile roşii, iar apoi o secvenţă de marne, marne gipsifere, dolomicrite cu noduli de gips, gips stratificat masiv sau nodular. Succesiunea se închide cu un strat dolomitic cu Anomia sau de calcar oolitic care vine în contact cu succesiunea marnoasă fosiliferă a formaţiunii acoperitoare (Popescu B. et al., 1978, p. 301); (ii) Spre sud, pe meridianul localităţii Leghia gipsul dispare, astfel că la est Păniceni (Dealul Muncel) apar decât 10 m de calcare dolomitice cu intercalaţii de dolomicrite şi argile verzi şi roşii. Aceste roci conţin Anomia. La est de Păniceni (Dealul Agîrbiciu) apar 20 m de alternanţe de argile verzui, marnoase, dolomicrite albe, argiloase, dolomite cu Anomia. Gipsuri lipsesc. La est de Leghia, pe malul stâng al Văii Căpuş şi pe Valea Someşului gipsul are caracter lenticular şi are grosimi scăzute.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Koch (1894, citat de Popescu B. et al., 1978, p. 300); (ii) Popescu B. (1976, p. 97-115); Popescu B. et al., (1978, p. 300-303); Răileanu et Saulea (1956, p. 278-280); Vlaicu-Tătărîm (1963, p. 37-48).
8. Limite: Limita inferioară, de tranziţie, este la contactul cu Formaţiunea de Jibou. Limita superioară este la contactul cu Membrul de Căpuş al Grupului Racoţi (Popescu B. et al., 1978, fig. 1 la p. 298).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Lumaşele cu Anomia, Lucina (Cavilucina) bipartita, Venerella secunda, Anomia tenuistriata, Corbula (Bicorbula) gallica, Solecurtus, Natica, ostracode (Popescu B. et al., 1978, p. 303).
10. Mediul depoziţional: Marginal marin, evaporitic, supratidal (sabkha) (Popescu B., 1976, p. 97).
11. Corelări: