Şisturile de Peştiş

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Bihor; Membru al Formaţiunii de Lugaş; (iii) Apusenidele Nordice – Unitatea de Bihor.

3.  Vârsta: Anisian superior.

4.  Sinonimie: “les Schistes de Peştiş” (Patrulius, 1976, p. 50); “Peştiş Shale” (Patrulius, în Patrulius et al., 1979, p. 4; Patrulius, în Bleahu et al., 1981, p. 9; Mantea, 1985, p. 19); “Şisturi argiloase cenuşii – şisturi de Peştiş“ (Bleahu et al., 1980, pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 56b-Poiana Horea); “şisturi argiloase negre, şisturi de Peştiş” (Bordea et al., 1986, pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 40b-Zece Hotare).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Peştiş, la NE de Aleşd, la marginea sudică a Munţilor Rez, jud. Bihor; (ii) Harta geologică 1: 200,000, foile 9-Șimleul Silvaniei, caroul c2 (Lupu et al., 1967; Patrulius et al., 1968c), 17-Brad, carourile a3, a4 (Bleahu et al., 1967; 1968); Munţii Bihor (Harta geologică 1: 50,000, foile 56a-Pietroasa (Bleahu et al., 1985), 56b-Poiana Horea (Bleahu et al., 1980)), Valea Vida din Munţii Pădurea Craiului  (pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 40b-Zece Hotare (Bordea et al., 1986)).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Descrierea originală: “şisturile de Peştiş, argiloase, cenuşiu închis, gălbui sau cu uşoară tentă verzuie prin alteraţie, pe alocuri şi roşii (valea Vida), cu intercalaţii de argilite concoide puţin consistente şi de calcare cenuşii în plăci şi lespezi, oomicritice şi biopelsparitice (Peştiş, Lugaş), cu intercalaţii mai rare de calcare marnoase cenuşiu deschis (Butan); aceste şisturi au de la 10 m (profilul tip) la 50 m grosime (forajul 4006 Oradea)” (Patrulius, în Ianovici et. al., 1976, p. 128). Şisturile de Peştiş apar la două nivele, în cadrul Formaţiunii de Lugaş: în baza formaţiunii, sub Calcarul de Vida Inferior (Şisturile de Peştiş Inferioare) şi deasupra Calcarului de Vida Inferior (Şisturile de Peştiş Superioare) (Patrulius, în Bleahu et al., 1981, p. 9). In zona Padiş-Bălăleasa Şisturile de Peştiş Inferioare, negre şi roşii, conţin intercalaţii de dolosparite, iar Şisturile de Peştiş Superioare, negre cu alteraţie brună sunt siltice-argiloase (fig. 3, în Patrulius et al., 1979). Intr-o arie restrânsă de la marginea nordică a Munţilor Pădurea Craiului Şistuile de Peştiş Superioare conţin intercalaţii subţiri de calcare oolitice-bioclastice şi coquina cu abundente echinoderme, precum şi resturi scheletice de vertebrate (v. Conţinut fosil). Stratele de Peştiş, groase de până la 25 m, sunt semnalate şi de Mantea (1985, p. 19) în Grabenul Someşului Cald (mici iviri în Valea Ponor, Valea Alunul Mic, Dealul Runcu Ars).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Patrulius (în Ianovici et al., 1976, p. 128); (ii) v. Sinonimie.

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu Dolomitele Superioare. Limita superioară este la contactul cu Calcarul de Vida Superior sau cu Calcarul de Wetterstein (profilul Padiş-Bălăleasa, în Patrulius et al., 1979, fig. 3).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) In Şisturile de Peştiş Superioare intercalaţiile de calcare conţin numeroase resturi scheletice de nevertebrate (bivalve, brahiopode, echinoderme): Coenothyris vulgaris, Encrinus lilliformis, Aulacothyris geyeri, Punctospirella fragilis, Lyriomyophoria elegans şi de vertebrate terestre şi marine: Sauropterigieni, Ichtyosauriene, Chelonieni, Lacertilieni, Placodonte, peşti Chondrostei şi Selacieni: Hybodus, Acrodus, Birkeria, Myxosaurus, Pachypleurosaurus, Nothosaurus, Tanystrophaeus (Patrulius, în Patrulius et al., 1979, p. 5; Patrulius, în Ianovici et al., 1976, p. 128).

10.  Mediul depoziţional: Secvenţă sedimentară transgresivă (amestecul de faune marine şi continentale) la baza Formaţiunii de Lugaş.

11.  Corelări: