1. Statutul numelui: In uz
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Platforma Moldovenească.
3. Vârsta: Miocen superior (Sarmatian inferior, Volhinian).
4. Sinonimie: “microconglomerats oolithiques de Burdujeni” (Macarovici, 1964, p. 17); “Gres calcaire de Burdujeni” (Macarovici, 1964, coloana stratigrafică ce însoţeşte harta geologică, după p. 32); “Nivelul calcaro-grezos de Burdujeni” (Grasu et al., 2002, p. 179).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) La NE de Suceava, pe stânga Văii Sucevei (la N de Burdujeni, cariera de pe dreapta şoselei spre Adâncata, la altitudinea de 432 m.) (B. Ionesi, 1968, p. 85); (ii) Localitatea Poiana (Dealul Vărăria, la altitudinea 489-496 m); Harta geologică 1: 200,000, foaia 6-Suceava, caroul b2 (Saulea, 1967; Popescu et Mirăuţă, 1966).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) “un banc de gresii, de circa 2 m grosime, format din gresii calcaroase, cenuşii, foarte dure şi gresii oolitice, albicioase, de asemenea dure. Intre gresii se întâlnesc pungi de nisip. Macrofosilele sunt mai rare decât în nivelele precedente şi se întâlnesc în special în partea superioară a orizontului” (Ionesi, 1968, p. 85); (ii) La nord de Burdujeni gresiile calcaroase, cenuşii şi albicioase, grosiere, foarte dure, conţin zone microconglomeratice şi se desfac în plăci de 10-30 cm grosime. Aceste gresii conţin intercalaţii centimetrice de nisipuri gălbui şi roşcate. Fosilele pot lipsi ori constituie lumaşele.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Ionesi (1968, p. 85); (ii) Grasu et al. (2002, p. 179-186).
8. Limite: Orizontul Calcaro-Grezos de Burdujeni este situat la circa 50 m mai sus faţă de Orizontul Calcaro-Grezos Pătrăuţi II. Orizontul Calcaro-Grezos de Burdujeni se aşterne peste sedimente argilo-nisipoase, nefosilifere (Ionesi, 1968, p. 86). La sud de Fălticeni (p. Ţiganului, afluent stâng al Şomuzului Mare şi spre est, pe dreapta şoselei spre Dolhasca) limita superioară este la contactul cu un lumaşel grezos de 30 cm grosime, constituit aproape în întregime din Ceriţi (Ionesi, 1968, p. 86). Această limită se află sub Orizontul Grezos Lumaşelic Arghira I, la circa 60 m sub acesta.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Ervilia, Tapes (la Burdujeni); Tapes, Cardium şi rare Ervilia, Mactra, Donax (la Poiana, în D. Vărăria) (Ionesi, 1968, p. 96-97). Foraminifere şi ostracode (Elphidium, Nonion, Porosononion sunt dominante) ( Ionesi, 1968, p. 116).
10. Mediul depoziţional: Marin, salmastru.
11. Corelări:
Literatura citată
Grasu C., Brânzilă M., Miclăuş Crina, Boboş I., 2002, Sarmaţianul din sistemul bazinelor de foreland ale Carpaţilor Orientali. Ed. Tehnică, 407 p.
Ionesi Bica, 1968, Stratigrafia depozitelor neogene de platformă dintre Valea Siretului şi Valea Moldovei. Ed. Academiei, 391 p.
Macarovici N., 1964, Contributions a la connaissance du sarmatien entre la vallee du Siret et les Subcarpates. An. Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, 10, 13-42.
Popescu Ileana, Mirăuţă Elena, 1966, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 6-Suceava.
Saulea Emilia, 1967, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 6-Suceava. Notă explicativă, 26 p.