Membrul Grezos de Lișava

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Constituie membrul superior al Formaţiunii de Ciudanoviţa; (iii) Pânza Getică – Zona Reşiţa-Moldova Nouă.

3.  Vârsta: Permian (Autunian).

4.  Sinonimie: “Saxonianul sau Rotlingendesul (sic !) superior (orizontul gresos roşu)” (Răileanu et Năstăseanu, 1958, p. 140); “Conglomerate, gresii şi argile roşii, facies continental” (Năstăseanu et Savu, 1970, pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 121d-Anina; “Conglomerate, gresii, argile roşii şi tufuri acide” (Năstăseanu et al., 1975, pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 121c-Oraviţa;  “Le complexe gréso-conglomératique” (Antonescu et Năstăseanu, 1977, p. 76); “Le complexe gréso-conglomératique rouge” (Năstăseanu, 1978, p. 95);  “Membre greseux de Lişava nom. nov.” (Bucur, 1991, p. 6); “Membrul grezos de Lişava” (Bucur, 1997, p. 24).

5.   Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Lişava, la 8 km sud de satul Gîrlişte şi de Ciudanoviţa (v. hartă în Antonescu et Năstăseanu, 1977, fig. 2 la p. 83), jud. Caraş Severin; (ii) Harta geologică 1: 200,000, foaia 31-Reșița, carourile b3, b4 (Năstăseanu et Savu, 1968; Năstăseanu et al., 1968); Harta geologică 1: 50,000, foile 121c-Oraviţa (Năstăseanu et al., 1975), 121d-Anina (Năstăseanu et Savu, 1970); harta geologică în Răileanu et Năstăseanu (1958).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Neprecizată. Bucur (1991, p. 6) dă următoarea definiţie: “alternance de conglomérats, microconglomérats, grès rouges, grès bleus-verdâtres, schistes rouges-bleus-verdâtres, argilites rouges”. Conglomeratele conţin galeţi bine rulaţi de 4-5 cm diametru, cimentaţi cu “ciment lateritic roşu sau argilos, vineţiu” şi pot constitui strate groase care pot fi urmărite pe distanţe mari la Clocotici şi pe Valea Natra (Răileanu et Năstăseanu, 1958, p. 140). Alteori conglomeratele trec lateral rapid la gresii şi şisturi grezoase roşii. Gresiile formează strate decimetrice cu compoziţie şi culoare variabilă. Şisturile argiloase roşii sunt uneori predominante şi sunt constituite din material lateritic. La Gîrlişte rocile argiloase apar vărgate ca efect al alternanţei culorilor verde şi cenuşiu. Grosimea succesiunii cu caracterele descrise este de 500-700 m (Răileanu et Năstăseanu, 1958, p. 140).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Bucur (1991, p. 6); (ii) v. Sinonimii.

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu ultimul banc de argilite negre al Membrului de Gîrlişte al Formaţiunii de Ciudanoviţa. Limita superioară, de eroziune este la partea superioară a ultimului strat de gresii sau argile roşii.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) (Antonescu et Năstăseanu, 1977, p. 77) citează din zona Ciudanoviţa argile roşii cu impresiuni de plante fosile (Callipteris, Walchia) şi din gresii roşii de la Lupac plantele Callipteris conferta, Lebachia piniformis, Ernestiodendron filiciformis, Odontopteris optusiloba.

10.  Mediul depoziţional: Continental de climat cald, favorabil formării lateritelor.

11.  Corelări: