1. Statutul numelui: Acceptat.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Constituie membrul superior al Formaţiunii de Reşiţa; (iii) Pânza de Reşiţa – Zona Reşiţa-Moldova Nouă.
3. Vârsta: Carbonifer superior (Stefanian C-baza Stefanianului D[A1]).
4. Sinonimie: “Les Couches de Lupac” (Năstăseanu, 1978, p. 94); “Argile siltice şi gresii argiloase cu sferolite feruginoase şi cărbuni – Strate de Lupac” (Năstăseanu et al., 1985); “Membre de Lupac” (Bucur, 1991, p. 5); “Membrul de Lupac” (Bucur, 1997, p. 23).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Lupac, pe teritoriul localităţii Lupac, jud. Caraş Severin (pe Harta geologică a României 1:50,000, foaia 121b-Reşiţa); (ii) Harta geologică 1: 200,000, foaia 31-Reșița, caroul a4 (Năstăseanu et Savu, 1968; Năstăseanu et al., 1968); Harta geologică 1: 50,000, foaia 121b-Reşiţa (Năstăseanu et al., 1985).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Năstăseanu (1978, p. 94 şi planşa I) dă următoarea descriere: “un complexe gréso-argileux (150-300 m), à fréquentes sphérolithes ferrugineuses”; (ii) Partea inferioară a acestei unităţi litostratigrafice este mai grezoasă (Valea Stîlcovăţ şi afluenţii ei pe dreapta) iar intercalaţiile argiloase sunt rare şi subţiri. Totodată, gresiile argiloase cu sferolite feruginoase apar sporadic, trecându-se progresiv la Membrul de Lupacu Bătrîn. La partea superioară a stivei sedimentare se găseşte un nivel cu argile negricioase, slab grezoase, compacte, care prin alterare devin şistoase. In Valea Lupac la partea superioară a stivei, într-un nivel argilos negricios şistos de 5-10 m grosime, bogat în sferulite feruginoase, conţine resturi determinabile de plante. Forajele din zona Lupac au relevat că stiva grezo-argiloasă de 300 m grosime conţine intercalaţii cărbunoase (Complexul cărbunos I)(Năstăseanu, 1978, p. 94 şi fig. 1 la p. 92).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Bucur, 1991, p. 5); (ii) v. Sinonimie.
8. Limite: Limita inferioară, concordantă, este la contactul cu Membrul de Lupacu Bătrîn al Formaţiunii de Reşiţa. Limita superioară, concordantă, este la contactul cu Membrul de Gîrlişte al Formaţiunii de Ciudanoviţa.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Năstăseanu (1978, p. 94) citează din Valea Lupac resturi de plante (Walchia filiciformis, Annularia stricta). Din carote provine o floră fosilă stefaniană cu Sphenophyllum costae, S. oblongifolium, Alethopteris subelegans, Neuropteris cordata, N. zeilleri, Sphenopteris matheti, Odontopteris brardi, O. genuina, O. subcrenulata, Pecopteris densifolia, P. macronervosa, P. unita, Linopteris brogniarti.
10. Mediul depoziţional: Continental-palustru.
11. Corelări:
Literatura citată
Bucur I., 1991, Proposition pour une nomenclature lithostratigraphique des Carpathes Méridionales, Roumanie. Stud. Univ. Babeş-Bolyai, 36, 2, 3-14.
Bucur I., 1997, Formaţiunile mezozoice din zona Reşiţa-Moldova Nouă (Munţii Aninei şi estul Munţilor Locvei). Presa Univ. Clujană, 214 p., Cluj-Napoca.
Năstăseanu S., 1978, Considérations préliminaires sur l'existence d'un système de nappes alpines dans la zone de Reşiţa, à Lupac (Banat D. S. Inst. Geol., 64, 5, 89-106.
Năstăseanu S., Savu H., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 31-Reşiţa. Notă explicativă, 44 p.
Năstăseanu S., Stanciu Constantina, Ilie Smărăndiţa, 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 31-Reşiţa.
Năstăseanu S., Iancu Viorica, Savu H., Russo-Săndulescu Doina, 1985, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 121b-Reşiţa.
Năstăseanu S., Bădăluţă Aurelia, Biţoianu Cornelia, Preda I., Culda Victoria, Pelin M., Popescu Ileana, 1985, L’étude géologique des formations de charbon dans le Bassin Sirinia (Banat), à l’exclusion de Cozla. An. Univ. Bucureşti, 34, 47-54.