1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Cuvertura post-tectogenetică a Dacidelor Mediane.
3. Vârsta: Priabonian (Eocen superior).
4. Sinonimie: “Marnele de Vaser” (Patrulius et al., 1955, p. 102; Bleahu et al., 1968, p. 32; “Marnele de Gura Vaserului” (Motaş, 1956, p. 87); “Formaţiunea de Vaser” (Săndulescu et al., 1989, p. 59; Săndulescu et al., 1991).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Vaserului, la Vişeul de Sus, jud. Maramureş; (ii) Dealul Lucaciu, Valea Vinului, Gura Fîntînii; Marginea bazinelor Borşa şi Ruscova (marginea sudică a masivului cristalin al Maramureşului); Harta geologică 1: 200,000, foaia 4-Vișeu, caroul b2 (Bleahu et al., 1968; Patrulius et al., 1968); Harta geologică 1: 50,000, foaia 8d-Vişeu (Săndulescu et al., 1989; Săndulescu et al., 1991).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) După Patrulius et al., (1955, p. 102-103) formaţiunea conţine câteva tipuri de marne dintre care cea mai răspândită este “o marnă cenuşie, nisipoasă, formând bancuri foarte groase, perfect omogene. Planurile de stratificaţie sunt puţin clare, de multe ori mascate prin planuri de clivaj. Feţele de separaţie sunt rugoase şi prin separaţie capătă o tentă particulară, alburie...Seria marnelor cenuşii cuprinde, pe alocuri, câteva intercalaţii subţiri (5-20 cm) de calcare cenuşiu închise, cu Nummuliţi şi Orthophragmine (Dealul Lucaciu, V. Vinului).” Alt tip de marne, roşii-vişinii cu pete cenuşiu-verzui este cunoscut pe marginea NE a Bazinului Borşa. Acestea conţin strate subţiri de 5-10 cm de gresii calcaroase cenuşii-verzui sau brun-negre prin alteraţie, micacee, cu mici hieroglife noduloase. Al treilea tip de marne fin nisipoase, tari, de culoare cenuşiu-închis sau gălbui-ruginii prin alterare, trec la gresii marnoase şi la calcare marnoase nisipoase cu galeţi verzui. La Gura Fîntînuu conţin Terebratule şi echinide, dinţi de Carcharodon şi resturi de plante. Săndulescu et al. (1989, p. 59) descriu astfel această formaţiune: “este constituită din marne, marne siltice şi marnocalcare cenuşii, compacte, masive, cu stratificaţie nesigură, însumând 50-300 m grosime”. In accepţiunea acestor autori Marnele de Vaser le revine doar un interval stratigrafic limitat (Priabonian) în raport cu înţelesul pe care l-a dat acestui termen Patrulius et al. (1955, p. 102).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Patrulius et al. (1955, p. 102).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Formaţiunea de Vişeu. Limita superioară este la contactul cu Formaţiunea de Valea Carelor (legenda hărţii geologice 1:50,000, foaia 8d-Vişeu).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Nummulites incrassatus, Operculine, Orthophragmine (Orthophragmina nummulitica, Asterocyclina stella) entroce de Conodocrinus thorenţi şi Pentacrinus.
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Bleahu M., Babucea Yvonne, Piliuţă Ana-Maria, 1968, Contribuţii la microbiostratigrafia Eocretacicului din Munţii Metaliferi. Studii cerc. geol. geof. geog., Geologie, 13, 1, 138-155.
Bleahu M., Bombiţă G., Krautner H., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 4-Vişeu. Notă explicativă, 54 p.
Motaş I.C., 1956, Contribuţii la studiul geologic al Maramureşului (Bazinul Văii Izei). D. S. Inst. Geol., 40, 84-98.
Patrulius D., Dimitrescu R., Bleahu M., 1955, Cercetări geologice în Valea Vişeului şi în împrejurimile Săcelului (Maramureş). D. S. Inst. Geol., 39, 96-113.
Patrulius D., Bombiţă G., Krautner H., Krautner Florentina, 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 4-Vişeu.
Săndulescu M. et al., 1989, Elaborarea hărţilor naţionale geologice, hidrogeologice şi metalogenetice. Harta geologică scara 1:50,000, foaia 8d-Vişeu, definitivă. Raport Fond Geologic I.G.R.
Săndulescu M., Sasz L., Balintoni I., Russo-Săndulescu Doina, Bădescu D., 1991, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 8d-Vişeu.