1. Statutul numelui: Valid.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza de Tarcău (Digitaţia de Tazlău).
3. Vârsta: Eocen inferior-mediu (Ypresian-Lutetian).
4. Sinonimie: "L'Eocène intermédiaire" (Atanasiu, 1943, p. 162, în fig. 5); "Faciesul de Piepturi-Puica" (Dumitrescu, 1952a, p. 209 şi harta geologică, cf. Grasu et al., 1988, p. 92); "faciesul intermediar" (Băncilă, 1958, p. 282); "Strate de Tazlău" (Agheorghiesei et al., 1967, p. 260; "Stratele de Tazlău" (Ionesi, 1971, p. 79; în lucrări anterioare Ionesi a utilizat denumirea "orizontul cu gresii micacee şi lentile de calcare tip Pasieczna"); "Formaţiunea de Tazlău" (Grasu et al., 1988, p. 92).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Pârâul lui Manole, afluent pe dreapta al Tazlăului Sărat, amonte de Zemeş (pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 21-Bacău (Dumitrescu et al., 1968; 1970a) şi Harta geologică 1: 50,000, foaia 63b- Zemeş (Constantin et Micu, 1998)); (ii) Harta geologică 1: 200,000, foaia 5-Rădăuţi (Joja et al., 1968); Fundul p. Neamţu şi p. Straja, pe Bistriţa, bazinul superior al Tazlăului Sărat; văile Oanţu şi Secu; bazinul râului Moldova (Băncilă, 1958, p. 283; Ionesi, 1971, p. 76, 79-82 şi harta geologică).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Profilul de la localitatea tip (Grasu et al., 1988, p. 93, fig. 52) măsoară circa 630 m şi este întrerupt pe 6 intervale măsurând 5-350 m. Nu se cunosc primii 65 m din bază şi ultimii 350 m de sub Stratele de Plopu. Succesiunea descrisă de Băncilă (1958, p. 282) cuprinde pe un interval stratigrafic de 400-500 m, de jos în sus: 80 m gresii micacee de Tarcău, în strate groase; 100 m alternanţe de calcare în strate sub 15 cm grosime, gresii calcaroase vag curbicorticale în strate sub 60 cm; marne şi argile venuşiu-oliv şi conglomerate mărunte cu galeţi de şisturi verzi; 80 m gresii micacee; 80 m calcare nisipoase (= grezo-calcare); 70 m gresii micaee.
Formaţiunea aparţine litofaciesului de Tazlău (litofaciesul intermediar) din partea mediană a Pânzei de Tarcău. Formaţiunea de Tazlău este un fliş terigen-carbonatic. Grasu et al. (1988, p. 93-97) îl caracterizează astfel: fliş terigen-carbonatic cu gresii micacee slab cimentate de tip Tarcău, gresii cenuşii-verzui şi albicioaase cu peste 80% cuarţ şi ciment calcitic, gresii curbicorticale, biosparite şi micrite impure, marne şi marne nisipoase, argile.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): Fără a o numi în mod explicit formaţiune, Atanasiu (1943, p. 162) a introdus denumirea de Tazlău pentru unitatea tectonică în alcătuirea căreia intră pachete groase de Gresie de Tarcău, în alternanţă cu depozite de facies extern, marnoase-calcaroase, constituind un facies intermediar. Ionesi (1971, p. 79-82); Grasu et al. (1988, p. 92-97).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Stratele de Straja. Limita superioară este la contactul cu Stratele de Plopu. După Ionesi (1971, p. 76, 80) în bazinul Văii Moldova intervalul dintre Stratele de Staja şi Stratele de Plopu este constituit dintr-o parte inferioară (Strate de Suceviţa) şi o parte superioară (Strate de Tazlău), cele două caracterizând litofaciesul de Tazlău.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): In conglomeratele cu galeţi de şisturi verzi sunt prezente resturi de nummuliţi, orbitoizi şi alte foraminifere, fragmente de Ostrea şi Pecten, briozoare, Lithothamnion (Băncilă (1958, p. 282). Ionesi (1971, p. 81) a determinat pe p. Dobra, afluent al Văii Moldova, Nummulites distans, N. globulus, N. atacicus, Assilina, Discocyclina, Asteroczclina (din Bâgu et Mocanu, 1984, p. 244).
10. Mediul depoziţional: Marin, turbiditic, cu adâncimi de 600-700 m (Bădescu, 1998, p. 193).
11. Corelări: Formaţiunea de Tazlău se corelează cu Formaţiunea de Suceviţa şi cu calcarele de Doamna din partea externă a Pânzei de Tarcău (Litofaciesul de Doamna). In Pânza Cutelor Marginale Formaţiunii de Tazlău îi corespunde Formaţiunea de Jgheabul Mare şi Calcarele de Doamna.
Literatura citată
Agheorghiesei V., Băncilă I., Costea I., Rosa Andora, 1967, Contribuţii la stratigrafia Paleogenului din flişul carpatic. D.S. Inst. Geol., 53,1, 251-274.
Atanasiu I., 1943, Les facies du Flysch Marginal dans la partie moyenne des Carpates Moldaves. AN, 22, 149-170.
Bădescu D., 1998, Modelul structural al zonei externe a flişului din Carpaţii Orientali (partea centrală şi nordică) şi paleogeografia palinspastică la nivelul Senonianului şi Paleogenului. Teză, 249p.
Băncilă I., 1958, Geologia Carpaţilor Orientali. Ed. Ştiinţifică, 368p.
Bâgu Gh., Mocanu Al., 1984, Geologia Moldovei. Stratigrafie şi consideraţii economice. Ed. Tehnică, 296 p.
Constantin P., Micu M., 1998, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 63b-Zemeş.
Dumitrescu I., 1952a, Studiul geologic al regunii dintre V. Oituz si V. Coza. AN, 24, 195 – 270.
Dumitrescu I., Mirăuţă O., Săndulescu M., Ştefănescu M., Bandrabur T., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău.
Dumitrescu I., Săndulescu, M., Mirăuţă, O., Bandrabur, T., 1970a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău, Nota explicativă 74 p., Raport Fond Geologic I.G.R.
Grasu C., Catană C., Grinea D., 1988, Flişul carpatic. Petrografie şi consideraţii economice. Ed. Tehnică, 208 p.
Ionesi L., 1971, Flişul paleogen din bazinul văii Moldovei. Ed. Acad. R.S.R., 250 p.
Joja T., Alexandrescu Gr., Bercia I., Mutihac V., Dimian M., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 5-Rădăuţi.
Joja T., Alexandrescu Gr., Bercia I., Mutihac V., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 5-Rădăuţi. Notă explicativă, 63 p.