Formațiunea de Comarnic

1.  Statutul numelui: Valid, formal

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii)  Membrul de Valea Muşiţei (Avram, 1980) şi Membrul de Plaiul Şirnei (Avram, 1980); (iii) Pânza de Ceahlău (Dacidele Externe).

3.  Vârsta: Hauterivian superior-Barremian.  

4.  Sinonimie: “Marne şi argile grezoase, gris-bleu, gresii micacee cenuşii şi eflorescenţe saline” (Popescu-Voiteşti, 1911); “Strate de Comarnic” (Mrazec et Popescu-Voiteşti, 1912a); (Mrazec et al., 1912b), pro parte; (Murgeanu, 1930, 1934); (Patrulius, 1952); (Patrulius et al., 1976); (Avram, 1980).  “Orizontul marnos, superior, cu Lamellaptychus angulocostatus” (al stratelor de Sinaia) + “Stratele de Comarnic”, emend.– îin (Murgeanu et Patrulius, 1959); (Patrulius, 1969); (Stefănescu, 1973); “Orizontul cu Lamellaptychus angulocostatus” + “Stratele de Comarnic” –  în (Stefănescu, 1980).

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Comuna Comarnic, Jud. Prahova: Coordonate: Longitudine X= 250 37’ 30”E; Y= 450 05’ 33”N; Valea Prahovei la N de gura văii Bătrâioarei; profilul este uşor accesibil; (ii) De la vest de valea Ialomiţei până în valea Doftanei de Prahova; Harta geologică 1: 50,000, foile 111c-Baiu (Stefănescu, 1980), 129a-Comarnic (Stefănescu, 1976).

6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): In Valea Prahovei la sud de halta Posada, în partea terminală a Formaţiunii de Sinaia încep să se intercaleze brecii care, de la baza serpentinelor către Posada spre aval, devin alături de marne, elementul litologic dominant/caracteristic nivelului (membrului) lor inferior, de tranziţie de la Formaţiunea de Sinaia; breciile formează strate centimetrice, sunt  cenuşii, cu elemente de şisturi cristaline epizonale  şi de calcare inchise la culoare, iar marnele  sunt siltice, de asemenea ca intercalaţii centimetrice. In plus, apar frecvent gresii calcaroase centimetrice, cu laminaţie oblică şi având adesea la bază zone de microbrecie. In apropiere de gura văii Bătrâioarei se dezvoltă faciesul de calcarenite cu desfacereîn plăci după feţele de stratificaţie, pe care se conservă cochilii de amoniţi, caracteristic membrului superior al formaţiunii; acestea sunt însoţite de brecii, deschise la culoare datorită participării masive a calcarelor crem. In plus, apar subordonat gresii foarte subţiri şi marne, de obicei siltice. Grosimea de ansamblu a formaţiunii în profilul tip este de circa 350 m (Stefănescu, 1976 pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 129a-Comarnic). La gura v. Bătrâioarei, profilul este întrerupt tectonic.   

7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i)  Mrazec et Popescu-Voiteşti (1912a); (ii) Murgeanu (1930, 1934-emendare); Patrulius (1952); Avram (1980).

8. Limite: Limita inferioară este de tranziţie de la Formaţiunea de Sinaia; limita superioară este de asemenea de tranziţie către Formaţiunea de Piscu cu Brazi (faciesul marno-grezos ruginiu al Apţianului din Pânza de Ceahlău).             

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Cele mai multe fosile ale formaţiunii au fost oferite de brecii (Lamellaptychus) pentru membrul inferior şi de amoniţii conservaţi în calcarenitele cu desfacere în plăci ale membrului superior (Pulchellia, Barremites, Dissimilites, etc.). Ansamblul fosilelor arată vârsta de la Hauterivian terminal (Psilotissotia malladae) la Barremian superior, bazal       (Macroscaphites binodosus). (Stefănescu et al., 1965; Patrulius, 1969)

10. Mediul depoziţional: Bazin de sedimentare marin, relativ adânc, cu instabilitate tectonică, tipic formării flişului.                                              

11. Corelări: Parţiale, cu Formaţiunea de Bistra şi cu partea inferioară a Formaţiunii de Piscu cu Brazi (Membrul de Valea Dracului) şi  a Formaţiunii de Audia.

                                                                                                 Dr.Emil Avram, 2000