1. Statutul numelui: Formal.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Conţine un membru: Gresia de Slănic, în bazinul superior al văilor Slănic şi Oituz (Săndulescu et al., 1989, p. 48); (iii) Pânza de Tarcău (Anticlinalul Straja-Cârnu, în Valea Bicazului); Pânza Cutelor Marginale (Semifereastra Vrancei, Semifereastra Bistriţei-Digitaţia Vaduri).
3. Vârsta: Paleocen terminal-Ypresian inferior.
4. Sinonimie: “strate tisaroide“, “strate de Straja“ (Băncilă, 1958, p. 283); “Formaţiunea de Straja“ (Grasu et al., 1988, p. 80); “Orizontul Stratelor de Straja“ (Joja, 1953, p. 7; 1954, p. 188; Joja et al., 1968, p. 43); “Stratele de Straja“ (Joja, 1960, p. 11; Ionesi, 1961, p. 361).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Bistriţei, la confluenţa cu pârâul Straja (Grasu et al., 1988, p. 81, fig. 45, 46) pe Harta geologică 1:200,000, foaia 13-Piatra Neamţ caroul c1; (ii) Formaţiunea este răspândită între Valea Sucevei şi Valea Trotuşului (de la nord spre sud, de la fundul p. Neamţu până la Straja, pe Bistriţa, apoi pe Valea Oanţu şi Secu până la Tazlăul Sărat (Băncilă, 1958, p. 283). Joja (1954, p. 188-189) a descris Formaţiunea de Straja pe pârâul Putnişoara, afluent al Putnei, în nordul Moldovei şi în regiunea Voivodeasa-Suceviţa. Bâgu et Mocanu (1984, p. 241) menţionează formaţiunea în Semifereastra Vrancei; Harta geologică 1:200,000, foile 5-Rădăuţi (Joja et al., 1968), 13-Piatra Neamţ caroul c1 (Mirăuţă, 1968; Joja et al., 1968b), 21-Bacău (Dumitrescu et al., 1968; 1970a).
6. Secţiunea tip; Variaţii de facies: Joja (1953, p. 7) dă următoarea descriere: ”.... în bază, un pachet de gresii verzi, cu duritatea sticlei, groase de 20-30 cm, cu intercalaţii de marne şi argile verzi şi vişinii, constituind oa recum un orizont independent, orizontul Stratelor de Straja”. Grasu et al. (1988, p. 80-86) descriu la localitatea tip o succesiune de 49 m grosime, în alcătuirea căreia intră gresii rubanate, fine, verzui, sticloase, casante în partea inferioară a succesiunii. Al doilea tip de rocă, cu laminaţii milimetrice este constituită din amestec de spiculi silicioşi de spongieri, bioclaste calcaroase (echinoderme, briozoare, foraminifere), granule epiclastice (şisturi cristaline), glauconit (maximum 5%). Acest tip de rocă a fost denumită gaize-spongolit. Formaţiunea mai cuprinde siltite argiloase cenuşii, verzi, roşii şi o mare cantitate de argile pestriţe, în strate de până la 20 cm grosime. Aceste argile constituie 62% din grosimea coloanei formaţiunii. Formaţiunea de Straja aparţine aşa-numitului Facies intermediar de Tazlău, (vestic) şi de Doamna (estic) al Pânzei de Tarcău.
7. Referinţa tip; Alte referinţe: Joja (1953, p. 7 ); Băncilă (1958, p.283).
8. Limite: Limita inferioară se află la contactul cu Formaţiunea de Izvor. Limita superioară este la contactul cu Formaţiunea de Tazlău şi cu Formaţiunea de Suceviţa. La localitatea tip succesiunea este incompletă, limita fiind marcată de un relief de eroziune.
9. Conţinut fosil; Consideraţii biostratigrafice: Foraminifere (Eponites, Glomospira, etc.) (Bâgu et Mocanu (1984, p. 241).
10. Mediul depozitional: Marin, cu adâncimi de 900 m (Bădescu, 1998, p. 193).
11. Corelări: Formaţiunea de Straja este echivalentă stratigrafic cu Formaţiunea de Piatra Uscată din Pânza Cutelor Marginale.
Literatura citată
Bădescu D., 1998, Modelul structural al zonei externe a flişului din Carpaţii Orientali (partea centrală şi nordică) şi paleogeografia palinspastică la nivelul Senonianului şi Paleogenului. Teză, 249p.
Băncilă I., 1958, Geologia Carpaţilor Orientali. Ed. Ştiinţifică, 368p.
Bâgu Gh., Mocanu Al., 1984, Geologia Moldovei. Stratigrafie şi consideraţii economice. Ed. Tehnică, 296 p.
Dumitrescu I., Mirăuţă O., Săndulescu M., Ştefănescu M., Bandrabur T., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău.
Dumitrescu I., Săndulescu, M., Mirăuţă, O., Bandrabur, T., 1970a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău, Nota explicativă 74 p., Raport Fond Geologic I.G.R.
Grasu C., Catană C., Grinea D., 1988, Flişul carpatic. Petrografie şi consideraţii economice. Ed. Tehnică, 208 p.
Ionesi L., 1961, Geologia regiunii Gura Humorului-Poiana Micului. An. Şt.Univ.Al. I. Cuza, Iaşi, 7, 2, 355-378.
Joja T., 1953, Structura geologică a Flişului marginal dintre văile Voivodeasa şi Suceviţa. D. S. Inst. Geol., 37, 4-11.
Joja T., 1954, Structura geologică a Flişului marginal de pe Putnişoara şi din cursul inferior al Putnei. D. S. Inst. Geol., 38, 183-202.
Joja T., 1960, Contribuţii la cunoaşterea stratigrafiei şi tectonicii Flişului Extern din jurul comunei Brodina şi de la fundul pîrîului Putna (Raionul Rădăuţi). Bul. Inst. Petr. Gaze, Geol., 6, 9-22.
Joja T., Alexandrescu Gr., Bercia I., Mutihac V., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 5-Rădăuţi. Notă explicativă, 63 p.
Joja T., Alexandrescu G., Bercia I., Mutihac V., Dimian M., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 5-Rădăuţi.
Joja T., Mirăuţă Elena, Alexandrescu Gr., 1968b, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 13-Piatra Neamţ, Notă explicativă, 45 p.
Mirăuţă Orest, 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 13-Piatra Neamţ.
Săndulescu M., Rădulescu D., Krautner H., Borcoş M., Stanciu C., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Sinteza geologică a Carpaţilor Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R.
Săndulescu M., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Lexiconul litostratigrafic al formaţiunilor cretacice, paleogene şi miocene din Carpaţii Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R., 66 p.