1. Statutul numelui: Formal.
2.Unitatea litostratigrafică de rang superior în care se încadrează(i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Conţine un membru: Gresia de Slănic, în bazinul superior al văilor Slănic şi Oituz (Săndulescu et al., 1989, p. 48); (iii) Pânza de Tarcău (Anticlinalul Straja-Cârnu, în Valea Bicazului); Pânza Cutelor Marginale (Semifereastra Vrancei, Semifereastra Bistriţei-Digitaţia Vaduri).
3. Vârsta: Paleocen terminal-Ypresian inferior.
4. Sinonimie: “strate tisaroide“, “strate de Straja“ (Băncilă, 1958, p. 283); “Formaţiunea de Straja“ (Grasu et al., 1988, p. 80); “Orizontul Stratelor de Straja“ (Joja, 1953, p. 7; 1954, p. 188; Joja et al., 1968, p. 43); “Stratele de Straja“ (Joja, 1960, p. 11; Ionesi, 1961, p. 361).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Bistriţei, la confluenţa cu pârâul Straja (Grasu et al., 1988, p. 81, fig. 45, 46) pe Harta geologică 1:200.000, foaia 13-Piatra Neamţ (c1); (ii) Formaţiunea este răspândită între Valea Sucevei şi Valea Trotuşului (de la nord spre sud, de la fundul p. Neamţu până la Straja, pe Bistriţa, apoi pe Valea Oanţu şi Secu până la Tazlăul Sărat (Băncilă,1958, p. 283). Joja (1954, p. 188-189) a descris Formaţiunea de Straja pe pârâul Putnişoara, afluent al Putnei, în nordul Moldovei şi în regiunea Voivodeasa-Suceviţa. Bâgu et Mocanu (1984, p. 241) menţionează formaţiunea în Semifereastra Vrancei. Harta geologică 1:200,000, foile 5-Rădăuţi, 13-Piatra Neamţ, 21-Bacău.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Joja (1953, p. 7) dă următoarea descriere: ”.... în bază, un pachet de gresii verzi, cu duritatea sticlei, groase de 20-30 cm, cu intercalaţii de marne şi argile verzi şi vişinii, constituind oarecum un orizont independent, orizontul Stratelor de Straja”. Grasu et al. (1988, p. 80-86) descriu la localitatea tip o succesiune de 49 m grosime, în alcătuirea căreia intră gresii rubanate, fine, verzui, sticloase, casante în partea inferioară a succesiunii. Al doilea tip de rocă, cu laminaţii milimetrice este constituită din amestec de spiculi silicioşi de spongieri, bioclaste calcaroase (echinoderme, briozoare, foraminifere), granule epiclastice (şisturi cristaline), glauconit (maximum 5%). Acest tip de rocă a fost denumită gaize-spongolit. Formaţiunea mai cuprinde siltite argiloase cenuşii, verzi, roşii şi o mare cantitate de argile pestriţe, în strate de până la 20 cm grosime. Aceste argile constituie 62% din grosimea coloanei formaţiunii. Formaţiunea de Straja aparţine aşa-numitului Facies intermediar de Tazlău, (vestic) şi de Doamna (estic) al Pânzei de Tarcău.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): Joja (1953, p. 7 ); Băncilă (1958, p.283).
8. Limite: Limita inferioară se află la contactul cu Formaţiunea de Izvor. Limita superioară este la contactul cu Formaţiunea de Tazlău şi cu Formaţiunea de Suceviţa. La localitatea tip succesiunea este incompletă, limita fiind marcată de un relief de eroziune.
9. Conţinut fosil; Consideraţii biostratigrafice: Foraminifere (Eponites, Glomospira, etc.) (Bâgu et Mocanu (1984, p. 241).
10. Mediul depozitional: Marin, cu adâncimi de 900 m (Bădescu, 1998, p. 193).
11. Corelări: Formaţiunea de Straja este echivalentă stratigrafic cu Formaţiunea de Piatra Uscată din Pânza Cutelor Marginale.