1. Statutul numelui: Acceptat.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) “Seriile” Transilvane; (iii) Carpații Orientali – Zona Cristalino-Mezozoică, Pânza Transilvană (Olistolite rezultate din desmembrarea ei).
3. Vârsta: Triasic mediu (sau Sphatian-Anisian inferior).
4. Sinonimie: »“Seria” de Hăghiniş» (Patrulius et Popescu, în Patrulius et al., 1976a, p. 13).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Partea de sud a crestei Hăghinişului pe versantul vestic a culmii Rarău, la nord de cabana Rarău, jud. Suceava; (ii) Olistolite în partea sudică a Crestei Hăghinişului, la 300 m nord de cantonul pastoral; harta geologică în Popescu et Patrulius, 1964). Harta geologică 1: 200,000, foaia 5-Rădăuţi, caroul d3 (Joja et al., 1968, 1968a); Harta geologică 1: 50,000, foaia 22c-Rarău.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): “Seria” de Hăghiniş este reprezentată de olistolite cu dispunere haotică, ale căror litologii permit recunoaşterea următoarelor patru intervale (Patrulius et Popescu, în Patrulius et al., idem, p. 14):
“- Gresii cuarţitice gălbui relativ grosiere;
- Şisturi argilo-siltice roşii, local cu o intercalaţie de calcar bioclastic crinoidal roşu;
- Calcare cenuşii-închis-negricioase cu vagă stratificaţie şi cu “accidente” dolomitice sau direct dolomite brecioase; calcarele din bază conţin material cuarţ-arenitic şi resturi de echinoderme;
- Calcare masive de culoare mai deschisă micritice-intraclasticem, cu resturi de echinoderme, rare foraminifere (printre care şi “Meandrospira” = Citaella pe versantul estic al culmii principale a Rarăului)”. Acest ultim termen are 60 m grosime, faţă de cei care îl preced şi care măsoară doar câţiva metri. Ultimul termen constituie principalele Klippe din Creasta Hăghinişului.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Patrulius et Popescu (în Patrulius et al., idem, p. 13-14).
8. Limite: Limita superioară este la contactul discordant cu calcare urgo-barremiene sau cu conglomeratele Wildflyschului. In Şeaua dintre Creasta Hăghinişului şi Pietrele Doamnei peste calcarele masive se găsesc calcare nisipoase roşii cu oolite şi crinoide+pisolite ferifere şi cu amonitul Schlotheimia sp. care indică vârsta hettangiană a depozitelor ce succed “Seria” de Hăghiniş. Microfaciesurile calcarelor roşii sunt diferite de ale Calcarului de Adneth dar sunt comparabile cu ale Calcarelor pliensbachiene de peste “Seria” Bucovinică din Hăghimaş.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Joja T., Alexandrescu Gr., Bercia I., Mutihac V., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 5-Rădăuţi. Notă explicativă, 63 p.
Joja T., Alexandrescu G., Bercia I., Mutihac V., Dimian M., 1968a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 5-Rădăuţi.
Patrulius D., Antonescu E., Baltres A., Gheorghian Mihaela, Iordan Magdalena, Mirăuţă Elena, Popescu Ileana, Tomescu Camelia, 1976a, Studiul de sinteză biostratigrafică a formaţiunilor triasice din Carpaţii Orientali şi Munţii Apuseni. 1. Formaţiunile triasice din pânzele transilvane (Sinclinalul Rarău şi Munţii Perşani). Raport, F. G., 76 p.
Popescu Gr., Patrulius D., 1964, Stratigrafia Cretacicului şi a klippelor exotice din Rarău (Carpaţii Orientali). AN, 34, 2, 73-118.