1. Statutul numelui: În uz.
2. Unitatea litostratigrafică de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Platforma Moesică.
3. Vârsta: Pleistocen inferior (Milcovian=Argedavian inferior).
4. Sinonimie: ”Vlădeni Formation” (Andreescu et al., 2011, p. 207).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică; (i) Vlădeni, judeţul Ialomiţa; (ii): Partea de est a Câmpiei Române. Harta geologică 1:200,000, foaia 45-Călărași, caroul a4.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Formaţiunea este predominant grosieră fiind alcătuită din pietrişuri şi nisipuri care pe vericală pot ajunge la siltiri nisipoase sa chiar pînă silturi şi argile siltice. A fost intercaptată şi în foraje în partea de est a Câmpiei Române. Grosimea medie a formaţiunii este de cca 30 – 50 m, dar aceasta creşte gradat către vest şi către nord-vest.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii); (i) Andreescu et al. (citați de Andreescu, 2011, p. 207).
8. Limite: Depozitele acestei formaţiuni se dispun discorant peste secvenţe nisipoase, siltice şi argiloase de vîrstă pelendaviană (romanian medie) şi suportă de asemenea discordant argilele roşii raportate stratigrafic Netindavianului (deci Dinogetianului inferior).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): În mod obişnuit formaţiunea este lipsită de resturi fosile, dar vîrsta sa a fost apreciată în primul rînd pe baza unei asociaţii de moluşte, raportată stratigrafic Pelendavianului, determinată din masa depozitelor peste care aceasta se dispune. La nivelul acestor depozite romaniene au fost întîlnite speciile Wenziella subclivosa, Cuneopsidea beyrichi, Rugunio mojsvari, Moldavunio circula, Pelendunio cf. bielzi, Psilunio ex gr. acutus, Viviparus div. sp. şi Melanopsis div. sp.
10. Mediul depoziţional: Se apreciază că acestă formaţiune ar reprezenta genetic o îngemănare de conuri aluviale cu originea în Dobrogea de sud. Prezenţa depozitelor mai fine şi în special a argilelor siltice sugerează însă şi instalarea unor momente de sedimentare lacustră.
11. Corelări: Creşterea proporţiei clastelor fine (nisipuri, silturi nisipoase şi silturi), către vest şi către nord-vest, sugerează trecerea gradată a Formaţiunii de Vlădeni către depozitele ce pot fi raportate Stratelor de Copăceni (ca posibilă parte inferioară a Formaţiunii de Coconi).
M. Ţicleanu, 2011