Stratele de Cândești

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Conţine un membru în bază (Stratele de Pleşcoi), de vârstă Villafranchian inferior (Liteanu et al., 1971); (ii) Cuvertura cuaternară a Pânzei Subcarpatice (Zona Cutelor Diapire)(= Avanfosa Internă).

3.  Vârsta: Pleistocen inferior (Villafranchian).

4.  Sinonimie: “stratele (prundişurile) de Cândeşti” (Grozescu, 1916, p. 7), “Orizontul superior sau al Stratelor de Cândeşti” (Mateescu, 1927, p. 247), “Stratele de Cîndeşti” (Saulea et al., 1968, p. 20; Săndulescu et al., 1968, p. 32; Dumitrescu et al., 1970b, p. 64), “Pietrişuri de Cîndeşti” (denumire improprie, după Liteanu, 1967, p. 27, deoarece reprezintă doar un termen cu poziţie superioară în cuprinsul Stratelor de Cândeşti).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea Cândeşti, pe Valea Buzăului, în aria de la sud şi sud-vest de localitate, jud. Buzău, pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 36-Ploieşti, caroul a3, cu indicele (qp11) (Motaş et al., 1967; Săndulescu et al., 1968); (ii) Stratele de Cândeşti se extind, la exteriorul Carpaţilor, de la Trotuş până la Valea Jiului, în Gorj; Harta geologică 1: 200,000, foile 29-Covasna (Dumitrescu et al., 1968; 1970b), 30-Focşani (Saulea et al., 1967; 1968), 35-Târgovişte (Murgeanu et al., 1968a; Patrulius et al., 1968). Mateescu (1927) redă răspândirea Stratelor de Cândeşti între V. Putna şi V. Râmnicu Sărat.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Traducerea, din limba germană, a definiţiei originale a Stratelor de Cândeşti, oferită de Liteanu (1967, p. 33) este: “Depozitele levantine cele mai tinere sunt alcătuite din pietrişuri (Strate de Cândeşti, denumite după o localitate situată în jud. Buzău lângă com. Berca). Etajul (Die Stufe) de Cîndeşti, corespunde după cum s-a dovedit uneori prin resturi fosile, în Valahia, stratelor cu Unionizi ornamentaţi. Aceste formaţiuni devin preponderente către partea exterioară a zonei pliocene din Moldova de sud şi sunt caracterizate printr-o reducere lentă a căderii stratelor, astfel încât în final aşezarea lor diferă foarte puţin de orizontală (De exemplu: la V de oraşul R. Sărat, apoi la Broşteni lângă Odobeşti)”. După Săndulescu et al. (1968, p. 32-33) formaţiunea, de 250-300 m grosime, este constituiă din pietrişuri, nisipuri, bolovănişuri, cu intercalaţii de argile. La Cândeşti se distinge o parte inferioară cu pietrişuri mărunte şi nisipuri fine şi mediu granulare, cu intercalaţii groase de argile şi argile nisipoase, şi o parte superioară în care pietrişurile devin din ce în ce mai grosiere, ajungând în final la bolovănişuri cu diametru  de până la 15 cm. Galeţii sunt constituiţi în cea mai mare parte (68%) din gresii şi microconglomerate şi subordonat (25%) şisturi cristaline şi calcare (7%). Foraje săpate în lunca Buzăului, între Cândeşti şi zona de câmpie de la SE, au traversat formaţiunea pe o grosime de 1000 m (Liteanu, 1967, p. 32). In Depresiunea Odobeşti pietrişurile conţin rare intercalaţii de nisipuri şi argile iar formaţiunea are 500 m grosime (Harta geologică 1: 200,000, foaia 30-Focşani). In Măgura Odobeştilor (alt. 996,4 m)  pietrişurile au fost cimentate şi sunt alcătuite din roci mezozoice şi paleogene. Pe teritoriul Hărţii geologice 1: 200,000, foaia 29-Covasna grosimile variază între 400 şi 700 m.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Mrazec et Teisseyre (1901, p. 235, citaţi de Liteanu, 1967, p. 32); (ii) Liteanu (1967, p. 27-36); Saulea et al. (1968, p. 20-21), Săndulescu et al. (1968, p. 32-33); Dumitrescu et al. (1970b, p. 64-65).

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu depozite fosilifere romaniene. Uneori delimitarea nu este posibilă din cauza identităţii faciale a depozitelor romanieie şi pleistocen inferioare (Săndulescu et al., 1968, p. 32). Limita superioară este la contactul cu depozite loessoide.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Faune de mamifere (molari de Archidiskodon meridionalis (Villafranchian superior)), Dicerorhinus etruscus, Anancus arvernensis.

10.  Mediul depoziţional: Mediu fluviatil-lacustru. Grozescu (1916, p. 10) consideră mediul depoziţional torenţial.

11.  Corelări: Orizontul superior (Pitrişurile de Cândeşti) trece lateral la Stratele de Frăteşti. Pe interfluviul Siret-Bârlad Stratele de Cândeşti trec lateral la Pietrişuri de Poiana-Nicoreşti (Saulea et al., 1968, p. 21). In Gorj echivalente Stratelor de Cândeşti sunt Pietrişurile de Bumbeşti (Liteanu