Stratele cu Pachydacna

1.  Statutul numelui: ieşit din uz.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Partea inferioarã a  Formaţiunii de Berbeşti; (iii) Partea internă a Avantfosei Pericarpatice.

3.  Vârsta: Dacian inferior (Geţian).

4.  Sinonimie: “Sistema cu psilodonţi”, pro parte (Cobălcescu, 1883), “stratele pontice mijlocii”, aceleaşi cu “stratele de la Vîrfurile şi de la Vîlcăneşti” (Andrusov, 1895), “orizontul superior” pro parte al “Pãturilor pontice din România” (Ştefănescu, 1897), “stratele inferioare cu Psilodon” pro parte (Teisseyre, 1907).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Autorii nu au stabilit o localitate tip, însă sunt de reţinut aici localităţile Vîrfurile şi Vîlcăneşti numite de Andrusov (1895); (ii) Sucarpaţii Munteniei şi Depresiunea Getică (cu excepţia extremităţii sale de SW).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): “Stratele cu Pachydacna” corespund practic părţii inferioare a Dacianului, respectiv subetajului Geţian, în general mai nisipos şi lipsit de cărbuni în partea de est a Bazinului Dacic unde sunt destul de frecvente şi nivelele marnoase. Prezenţa pachydacnelor se face din în ce mai puţin simţită spre partea de vest a Bazinului Dacic unde Geţianul poate fi complet nisipos, dar cu strate subţiri de lignit (stratele D, C, B, A) spre partea sa terminală, iar spre Dunăre poate fi complet lipsit de pachydacne.

7.  Referinte tip (i); Referinte ulterioare (ii): (i) Eberzin et al. (1966); (ii) Andeescu (1971); Motaş et Papaianopol (1972).

8.  Limite: “Stratele cu Pachydacna” se dispun peste depozitele ponţian superioare (bosphoriene) cu Phyllocardium planum planum (deci peste “Stratele cu Phyllocardium”) şi suportă depozitele Dacianului superior (Parscovian) cu psilodonţi.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): în afara speciilor de pachydacne (Pachydacna serena, P. cobălcescui) şi a speciei Stylodacna heberti mai pot fi întâlnite forme evoluate de Tauricardium. La acest nivel îşi fac apariţia genurile Ecericardium şi Limnodacna. Prosodacnele sunt reprezentate de Prosodacna longiuscula, P. munieri, P. orientalis, P. rumana, cărora li se adaugă primele forme de P. haueri şi P. sturi. De asemenea, autorii îşi puneau problema (în 1966) dacă genul Parapachydacna ar putea fi şi el considerat caracteristic pentru Dacianul inferior astfel încât în aceeaşi lucrare, într-o schemă de ansamblu, apare şi varianta “Strate cu Pachydacna şi Parapachydacna”

10.  Mediul depoziţional: lacustru, caracteristic pentru ape încă incomplet îndulcite.

11.  Corelari:

                                                                                M. Ţicleanu, 2001