1. Statutul numelui: Acceptat.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Haţegului.
3. Vârsta: Pliocen.
4. Sinonimie: “pietrişul de Ploştina” (Laufer, 1925, p. 322).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Laufer (op. cit., p. 322) descrie Pietrişul de Ploştina de pe malul stâng al Râului Bărbat, la sud de Hobiţa (v. harta geologică în Laufer, op. cit.), într-o trecătoare cu pereţi verticali înalţi de peste 150 m.; (ii) Băieşti, Sălaşul de Jos, Ohaba de Sub Piatră, sud de Deva. In sudul Depresiunii Haţeg se dezvoltă ca întinse strate de pietriş care avansează dinspre poalele munţilor Retezat spre nord, ca nişte limbi.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Stivă de 150 m grosime, de pietrişuri grosiere cu galeţi de “mărimea unei nuci”. In baza Pietrişului de Ploştina se găseşte un nisip cuarţos lentiliform, exploatabil, care aflorează între Hobiţa şi Petros. Pietrişurile conţin uneori blocuri de lignit. Dezvoltarea formaţiunii este variabilă. In apropierea Munţilor Retezat pietrişul grosolan constă mai ales din galeţi de gnais, iar spre nord cuarţul devine materialul principal din alcătuirea galeţilor. Nisipuri galbene, grosiere, constituie strate independente sau apar în amestec cu pietrişul.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Nopcsa (cita de Laufer, op. cit., p. 322).
8. Limite: Limita inferioară, discordantă, este la contactul cu depozitele sedimentare sarmaţiene. Limita superioară este la contactul cu terasa pleistocenă.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional: Continental, torenţial.
11. Corelări:
Literatura citată
Laufer F., 1925, Studiul geologic al împrejurimilor oraşului Haţeg. AN, 10, 301-369.