1. Statutul numelui: Formal, valid.
2.Unitatea litostratigrafică de rang superior în care se încadrează(i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Este membrul inferior Gresiei de Tarcău; (iii) Pânza de Tarcău, Moldavide.
3. Vârsta: Paleocen.
4. Sinonimie: “Orizontul bazal“ (Săndulescu et al., 1962, p. 124).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Uzului (pe Harta geologică 1:200,000, foaia 21-Bacău); (ii) văile Bolovăniş – Aţa – Bicaz, pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 13-Piatra Neamţ (Băncilă, 1958, p. 249).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Secvenţă de 100 m grosime, constituită din gresii calcaroase, cenuşii, tari, compacte, în strate de 0,1-0,8 m grosime, cu intercalaţii de marne tari, cenuşii-azurii, cu rare fucoide mici (Băncilă, idem, p. 249).
7. Referinţa tip; Alte referinţe: Băncilă (1958, p. 249); Săndulescu et al. (idem, p. 124).
8. Limite: Limita inferioară la contactul cu Stratele de Horgazu. Limita superioară la baza Gresiei de Tarcău Inferioare. Tranziţia spre Stretele de Hangu şi spre Gresia de Tarcău masivă se vede în Valea Uzu, pe flancul vestic al Cretacicului din Iyvorul Alb (Băncilă, ibidem).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depozitional: Marin, cu adâncimi de 1500 m (Bădescu, 1998, p. 193).
11. Corelări: