Riolitul de Consul

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Somova; (iii) Dobrogea de Nord.

3.  Vârsta: Spathian. Nu există informaţii biostratigrafice directe privind Riolitul de Consul. Vârsta spathiană a acestuia este justificată de prezenţa conodontelor Zonei Triangularis în calcarele de sub stiva riolitică din D. Consul Mic.

4.  Sinonimie: ‘Felsitporphyr’ (Peters, 1867, p. 168; pe harta geologică din aceeaşi lucrare figurat ca ‘Quarzporphyr’); ‘graue Porphyr’ (Peters, 1867, p. 169); ‘Porfirele triasice’ (Patrulius et al., 1974, p. 77); pro parte ‘Formaţiunea stratelor de Consul’ (Patrulius et al., 1974, p. 17 şi harta “Schiţă geologică cu răspândirea depozitelor triasice”, sc. 1: 200,000, din acelaşi raport). Pe “Harta geologică a Dobrogei de Nord”, sc. 1: 200,000 (în raportul Patrulius et al., 1974) Riolitul de Consul apare cu explicaţia: ‘Riolite (porfire cuarţifere) de Consul’.

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Dealul Consul, la sud de comuna Izvoarele. Coordonate Gauss-Krüger: X= 5619,375; Y= 4988,725;  (ii) Aflorează şi la D. Lozova (vest Izvoarele), D. Malciu (la Valea Teilor=Meidanchioi), valea Camina (NE Hancearca), sud Somova (Movila Săpată, D. Pietros, D. Cortelul, D. Canara), sud Mineri (D. Câşla=Tauşan); Harta geologică a 1: 200,000, foaia 38-Tulcea, carourile a3, b3 (Mirăuță et al., 1967; 1967a); Harta geologică a 1: 50,000, foaia 135c-Cataloi (Mirăuţă et al., 1986), 135a+c, Somova+Cataloi,  (Baltres  et al.,  2016),.

.6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Succesiunea cuprinde o parte inferioară alcătuită din alternanţe de tufite riolitice verzi şi calcare cenuşii. Stratele de tufite au 0,2-3 m grosime. Primul strat tufitic, din baza stivei, are 1,55 m grosime, iar ultimul are 8,4 m. Stratele de calcar au grosimi decimetrice. Tufitele sunt clar gradate (normal, mai rar invers) şi prezintă laminaţii paralele spre partea superioară a stratelor care suferă îngroşări şi subţieri însemnate pe distanţe de numai câţiva metri. Aceste roci conţin un amestec, în proporţii variabile, de litoclaste de calcare şi claste vulcanice (sticle devitrificate şi sericitizate, feldspaţi alcalini şi plagioclazi, cristaloclaste de cuarţ) de dimensiunea arenitelor şi ruditelor. Gradarea stratelor de tufit rezultă din tranziţia ascendentă de la o rocă grosieră, cu compoziţie heterogenă, către bază, unde sunt frecvente fragmentele cloritizate, către o rocă asemănătoare gresiilor ori silturilor, cu o evidentă laminaţie paralelă, la partea superioară a stratelor. Coloraţia verde se datoreşte foiţelor de clorit, diseminate ori concentrate în benzi. Numeroase puncte albe şi gălbui, pe suprafaţa rocii, reprezintă feldspaţi caolinizaţi. Frecvent, tufitele conţin galeţi de calcar micritic şi fragmente mari, cloritizate, de material vulcanic, care pot atinge 20 cm lungime. Stratele gradate de tufit riolitic trec ascendent spre calcare, printr-un interval de tranziţie marcat de prezenţa a numeroase lentile mici de chert alb sau negru, de 1-2 cm lungime, concordante, care reprezintă pseudomorfoze după galeţi de calcar.

Partea superioară a succesiunii Riolitului de Consul este constituită din roci vulcanice (tufuri riolitice şi efuziuni masive) groase, în care se intercalează la trei nivele calcare de 20, 24, 34 m grosime, care pot fi urmărite discontinuu, ca efect al deformărilor tectonice, pe versantul nordic al D. Consul Mare şi pe versantul estic al D. Consul Mic. Tufurile riolitice constituie strate groase de (a) curgeri piroclastice cu structură orientată, alcătuite dintr-o masă fundamentală neomogenă, lipsită de vezicule şi sharduri; (b) tufuri de cădere piroclastică, slab gradate, compuse din cristaloclaste, sticlă şi poncii milimetrice, prinse în sticlă riolitică devitrificată (Seghedi et al., 1990, p. 128). Riolitele sunt dominant verzi, mai rar roz, au texturi perlitice, fluidale şi brecioase (către baza succesiunii) ori masive. Textura şistoasă a unor riolite se datoreşte tectonizării, favorizate de natura ignimbritică a acestora. Grosimea Riolitului de Consul este greu de estimat la localitatea tip din cauza implicării acestuia în cute-solz. La Somova placa riolitică are grosimi de 150-200 m şi este constituită din riolite masive, slab porfirice şi din sticle riolitice. Cele din urmă sunt intens deformate până la aspecte şistoase, satinate, unsuroase la pipăit, extins argilizate (Gridan et Ştefan, în Mirăuţă et al., 1986, p. 21-23). Riolitele de la Somova sunt de tip calcoalcalin, iar cele de la Dealul Consul se plasează în câmpul de graniţă dintre domeniile calcoalcalin şi subalcalin (Seghedi et Szakács, în Mirăuţă et al., 1986, p. 3).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Baltres (1994, p. 6-8).   

8.  Limite: Riolitul de Consul este membrul superior al Formaţiunii de Somova. El se aşterne, cu tranziţie gradată, peste o stivă groasă de calcare de Somova. Nu se cunosc raporturile sale cu formaţiuni mai noi.              

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):

10. Mediul depoziţional:

11. Corelări: