Nisipurile de Poiana

1.  Statutul numelui: In uz

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Jiu-Motru; (iii) Avantfosa Pericarpatică (Depresiunea Getică) dar şi în cuvertura Platformei Moesice.

3.  Vârsta: Romanian inferior.

4.  Sinonimie:

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Cariera Poiana din apropiere de Rovinari, jud. Gorj;  (ii) Nisipurile de Poiana pot fi întâlnite aproape în toata aria de aflorare a depozitelor romanian inferioare din Oltenia. Harta geologică 1: 200,000, foaia 33-Tîrgu Jiu, caroul c1 (Bercia et al., 1967; 1968).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Bancuri de nisipuri cenuşiu- gălbui cu stratificaţie încrucişată şi cu laminaţii oblice de curent a căror grosime generală este foarte variabilă, ajungând la un maximum de 20- 25 m. Nisipurile pot trece lateral la argile nisipoase cenuşiu- gălbui cu grosimi de câţiva metri. Se dispun discordant peste bancurile de lignit ale stratului VII, deseori îndepărtat parţial prin eroziune.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): Descrierea originală în Andreescu et al. (1984); Ţicleanu et al. (1987- 1988,  rapoarte).

8.  Limite: Nisipurile de Poiana se dispun peste stratul VII de lignit (în nomenclatura de la W de Jiu) şi suportă argilele în care este inclus stratul VIII de cărbune.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): In general sunt nefosilifere, dar pot conţine cochilii şi valve (viviparide, melanopside, unionide, etc), caracteristice unor asociaţii (lacustre) de apă complet îndulcită.

10.  Mediul depoziţional: prezenţa acestor nisipuri poate indica depunerea unui material psamitic de-a lungul unor curenţi mai puternici într-un bazin lacustru şi  la  depărtări nu prea mari de linia ţărmului.

11.  Corelări:

                                                                                 M. Ţicleanu, 2000