1. Statutul numelui : In uz.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Formaţiunea de Cândeşti (primul termen al acesteia urmat de Complexul cărbunos de Bălceşti şi de Pietrişurile de Tetoiu); (iii) Avanfosa Pericarpatică.
3. Vârsta : Romanian (partea superioară a Romanianului mediu).
4. Sinonimie : ”Stratele de Argetoaia” (Iliescu et al., 1977, raport) citate eronat în Andreescu et al. (1985) drept „Nisipurile de Argetoaia”; „Orizontul mediu nisipos” la Iliescu et al. (1977, raport).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Satul şi Valea Argetoaia, în Oltenia Centrală, la vest de Jiu şi la sud de râul Motru; (ii) Oltenia Centrală şi de Vest; nivel nisipos plasat în această arie între stratele XII şi XIII.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): In aria localităţii tip „Stratele de Argetoaia” (= orizontul mediu nisipos) cuprind în bază nisipuri grosiere limonitice (2-4 m) urmate de 5-10 m de nisipuri gălbui-cenuşii, fosilifere, cu lentile de argile verzui-albăstrui. Urmează nisipuri gălbui cu unionide şi viviparide ce formează un prim nivel lumaşelic (de cca. 15 m). În continuare se dezvoltă pe 10 m marne şi argile cenuşii cu concreţiuni calcaroase. Acestea suportă pe 15-20 m nisipuri cenuşiu-gălbui cu trovanţi, peste care se dispun alte nisipuri, gălbui cu unionide şi viviparide ce alcătuiesc un al doilea nivel lumaşelic; la partea sa superioară apar argile cărbunoase sau cărbuni argiloşi subţiri (» 0,30 m). „Stratele de Argetoaia” se încheie cu o alternanţă de nisipuri cenuşiu-gălbui argiloase şi argile cu concreţiuni calcaroase, cu o grosime de cca. 40 m.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Descrierea originală în Iliescu et al. (1977); (ii) Andreescu et al. (1985).
8. Limite: Nisipurile de Argetoaia se dispun, discordant, peste Formaţiunea de Jiu-Motru şi suportă Complexul cărbunos de Bălceşti, al doilea termen al Formaţiunii de Cândeşti. Ele se dispun practic peste argilele ce includ stratul XII şi sub argilele din culcuşul stratului XIII.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Primul nivel lumaşelic al „Nisipurilor de Argetoaia” cuprinde în zona localităţii tip următoarele specii: Unio pristinus pristinus, U. (Crassunio) davilai, U. (U.) hybridae, U. (Crassunio) transcarpaticus, U. biplicatus, Potomida (P.) lenticularis, P. (P.) stoliczkai, P. (P.) pilari, P. (P.) senoai, P. (P.) manieri, Viviparus turgidus pilari, V. craiovenis, V. rudis rudis, V. bifarcinatus bifarcinatus, Bulimus (Tylopoma) melanthopsis, Melanopsis (M.) decollata şi Melanopsis (M.) pterochila pterochila. Din al doilea nivel lumaşelic au fost determinate următoarele specii: Unio pristinus pristinus, U. (U.) hybridae, U. (Crassunio) davilai, U. (C.) transcarpaticus, U. biplicatus, Potomida (P.) lenticularis, P. (P.) stoliczkai, P. (P.) pilari, P. (Wenziella) gorjensis, Viviparus turgidus pilari, V. craiovenis, V. bifarcinatus bifarcinatus, Bulimus (Tylopoma) melanthopsis, Melanopsis (M.) decolatta.
10. Mediul depoziţional: lacustru, cu ape complet îndulcite, dar şi relativ agitate, ce au condus la proliferarea unionidelor cu scoica groasă, sculptată.
11. Corelări:
M. Ţicleanu, 2001
Literatura citată
Andreescu I., Ţicleanu N., Pană I., Pauliuc S., Pelin M., Barus T., 1985, Stratigraphie des dépôts pliocènes à charbons - zone est d’Olténie (secteur Olt-Jiu). An. Univ. Buc., 34, 87-96.