Membrul de Lazu (al FM. de Malovăţ)

1.  Statutul numelui: In uz.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); (i) Formaţiunea de Malovaţ; (iii) Depresiunea Getică.

3.  Vârsta: Dacian inferior (terminal).

4.  Sinonimie: ”Nisipuri de Lazu” (Marinescu, 1977) pe Harta  geologică 1:50,000 foaia 141d-Ciovîrnăşani-Motru.

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Lazu, judeţul Mehedinţi; (ii) Partea de vest a Piemontului Getic; Harta  geologică 1: 200,000 foaia 32-Baia de Aramă, caroul d4 (Năstăseanu et Bercia, 1968; Năstăseanu et al., 1968);  Harta  geologică 1: 50,000 foaia 141d-Ciovîrnăşani-Motru (Marinescu, 1977).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Acest pachet de depozite nisipoase, aparent masiv, se distinge prin culoarea sa albă şi prin caracterul său cuarţos, uneori cu totul dominant. Sunt cu mult mai fine decît nisipurile galbene de Cocorova, fiind uneori chiar slab prăfoase. Către parte lor inferioară pot apărea nivele lenticulare cu grosimi mici de nisipuri galbene, feruginoase. Cuprind însă şi nivele de argile, argile cărbunoase şi strate de lignit (stratele de linit D, C, B şi A din Oltenia de vest, în ordine stratigrafică). Sub nivelele cărbunoase pot apărea uneori şi elemente de pietrişuri diseminate sau chiar lentile de pietrişuri mărunte, asociate cu nivele de nisipuri mai grosiere. Startul B poate fi uneori asociat cu argile în culcuşul său. Grosimea maximă a acestui pachet de nisipuri albe cuarţoase poate  trece cu puţin peste 50 de metri.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i)  Marinescu et al. (1998); (ii) Marinescu (1977), Marinescu  (1978).

8.  Limite: Către partea inferioară Nisipurile de Lazu trec gradat la nispurile galbene de Cocorova, dar limita convenţională între aceste două entităţi litologice ar putea fi considerată stratul D de lignit separat, mai ales prin lucrări de foraj, în această parte vestică a Bazinului Dacic.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):  (i) Acest pachet de depozite nisipoase este lipsit în general de resturi fosile. Totuşi a fost semnalată prezenţa a trei nivele cu dreissenii între stratele de lignit D (mai vechi) şi C (mai nou). De asemenea la partea terminală a membrului, sub stratul I de lignit, sunt semnalate exemplare diseminate de hidrobii. Nivelele cu dreissenii ar putea corespunde cu aşa numitul „orizont reper inferior” (Sotirescu, 1959), un nivel fosilifer cu Dreissenii, Viviparide şi Prosodacne ce se individualizează clar mai spre est, mai ales între văile Gilortului şi Tărâia. Acelaşi nivel faunistic ar putea fi dezvoltat şi în apropiere de Albeni (de Gorj) în zona văii Hârnea unde cuprinde speciile Tauricardium olteniae, Stylodacna heberti, Zamphiridacna cucestiensis, Pachydacna mirabilis, Pachydacna getiana, Pachydacna contorta, Parapachydacna cobălcescui, Parapachydacna amaradica, Pachyprionopleura munieri, Dacicardium rumanum, Dreissena rimestiensis, Dreissena polymorpha, Unio sp şi Viviparus sp., care indică foarte clar prezenţa Dacianului inferior (respectiv depozitele geţiene cu Pachydacne).

10.  Mediu depoziţional: Lacustru, cu ape aproape complet îndulcite, dar cu unele momente de înmlăştinire care au permis acumularea argilelor cărbunoase şi formarea stratelor de lignit. Unele puseuri de sedimentare mai grosieră par să preceadă adesea chiar momentele de formare a turbăriilor.

11.  Corelări: Nisipurile cuarţoase albe de Lazu se plasează stratigrafic cel mai probabil la partea superioară a stivei de depozite ce poate fi atribuită cel mai plauzibil părţii superioare a Dacianului inferior (Geţian) din partea de vest a Bazinului Dacic. Impreună cu Nisipurile de Cocorova ele ilustrează, printr-un facies predominat nisipos, Dacianul inferior din vestul Bazinului Dacic, cu ape mult mai dulci ca în est şi cu o tendinţă de ridicare a ariei sursă ceva mai pronunţată şi mai constantă.

                                                                             M. Ţicleanu, 2011