Membrul de Cocorova (al FM. de Malovăţ)

1.  Statutul numelui: In uz.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Formaţiunea de Malovăţ; (iii) Depresiunea Getică.

3.  Vârsta: Dacian inferior (bazal).

4.  Sinonimie: "Nisipurile de Cocorova"  Marinescu (1977).

5.  Localitatea tip (i);  Răspândire geografică (ii): (i) Satul Cocorova, comuna Şişeşti, judeţul Mehedinţi; (ii) Partea de vest a Piemontului Getic; Harta geologică 1: 200,000, foaia  32-Baia de Aramă, caroul d4 (Năstăseanu et Bercia, 1968; Năstăseanu et al., 1968);Harta geologică 1: 50,000, foaia 141d-Ciovîrnăşani-Motru (Marinescu, 1977).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Nisipurile de Cocorova, cu o grosime de maximum 50 de metri, sunt aparent masive şi cuprind în principal bancuri de nisipuri galbene, feruginoase. Sunt mai grosiere către partea inferioară şi devin din ce în ce mai fine şi mai puţin feruginoase către partea lor superioară unde trec la nisipuri albe cuarţoase. In bază sunt uneori foarte feruginoase şi au culori variate ce ajung de la galben la maron închis şi negru, formând cîteodată cruste slab cimentate. Uneori conţin nivele lenticulare de pietrişuri mărunte, dar şi nivele subţiri de argile cu grosimi de ordinul decimetrilor, uneori cu pelicule cărbunoase, mai ales către partea lor bazală. Având în vedere întreaga stivă de depozite nisipoase dacian inferioare din partea de vest a Bazinului Dacic se poate aproxima că aceste nisipuri galbene s-ar dezvolta aproximativ, cel mult, până la nivelului stratului D de lignit. Nisipurile care ar conţine stratele C, B şi A, până la culcuşul stratului I, ar putea reveni, convenţional Nisipurilor de Lazu. Stratul D de lignit (xiloid, foios) poate atinge o grosime maximă de cca 0,40 – 0,70 m.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i)  Marinescu (1977) pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 141d-Ciovîrnăşani-Motru; (ii) Marinescu (1978), Marinescu et al. (1998).

8.  Limite: La partea inferioară se dispun discordant peste argilele nisipoase fosilifere ale Ponţianului superior (Bosforian) cu stratificaţie evidentă. Către partea superioară trec gradat la Nisipurile de Lazu, de culoare albă, cuarţoase, cu mult mai fine. Convenţional limita superioară ar putea fi pusă la nivelul stratului D de lignit din această parte a Bazinului Dacic.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Aceste nisipuri sunt practic lipsite de resturi fosile, fapt ce împiedică încardarea lor stratigrafică precisă. La nivelul anilor 1977-78 Marinescu Fl. a fost tentat să includă aceste nisipuri la partea superioară a Ponţianului (deci la Bosphorianul terminal), alături de Stratele de Valea Boerească. Ele însă revin mai degrabă părţii bazale a depozitelor, predominant nisipoase, care corespund nivelului stratigrafic al pachydacnelor (parapachydacnelor) caracteristice Dacianului inferior bine reprezentat ceva mai spre est, spre Valea Jiului.

10.  Mediu depoziţional: Lacustru, cu o intensificare a proceselor de eroziune şi sedimentare, până la puseuri grosiere, evidentă mai ales în perioadele de început ale sedimentării acestor nisipuri. De presupus şi o schimbare bruscă de salinitate la limita Ponţian – Dacian, cu predominarea netă a apelor dulci în tot cursul Dacianului.

11.  Corelări: Aceste depozite nisipoase corespund cel mai probabil părţii inferioare a depozitelor cu pachydacne ce revin părţii inferioare a Dacianului (deci Geţianului) în partea de vest a Bazinului Dacic, depozite ce includ din ce în ce mai multe nivele litologice fine către estul Bazinului unde conţin şi faune tipice.

                                                                                     M. Ţicleanu, 2011