Membrul de Bengeşti (al FM. de Malovăţ)

1.  Statutul numelui: In uz.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Formaţiunea de Malovăţ; (iii) Depresiunea Getică, sectorul dintre văile Dâmboviţa şi Jiu.

3.  Vârsta: Dacian inferior.

4.  Sinonimie:

5.  Localitatea tip (i) Răspândire geografică (ii): (i)  Bengeşti, jud. Gorj; (ii) Piemontul Getic cuprins între valea Dâmboviţei şi Jiu.

6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Succesiunea geţiană de la Bengeşti (propusă chiar ca parastratotip pentru acest interval stratigrafic), cu o grosime de maximum 50 m, debutează cu o alternanţă de argile, argile nisipoase cenuşii şi nisispuri. In continuare domină nisipurile cenuşiu-gălbui cu nivele (bancuri) de grosimi diferite de argile nisipoase cenuşii sau cenuşiu-gălbui. Nivelele de argile, argile nisipoase şi nisipuri argiloase sunt cel mai adesea fosilifere. La partea superioară a succesiunii se distinge un strat de lignit (de cca 1,5 m grosime) cu argile nisipoase în acoperiş.

7.  Referinţa tip (i) Alte referinţe (ii): (i) Marinescu et al. (1998); (ii) Papaianopol et al. (1995).

8.  Limite: Se dispune peste Membrul de Valea Călugărului al Formaţiunii de Malovăţ, dar nu este cunoscută, la Bengeşti, partea sa finală deoarece succesiunea de aici se încheie cu pietrişuri de terasă pleistocene care se dispun discordant.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Depozitele de la Bengeşti conţin mai multe nivele faunistice care corespund stratigrafic stratelor cu pachidacne ce caracterizează Dacianul inferior. Arilele şi argilele nisipoase de la partea inferioară a succesiunii conţin specii ale genurilor Dreissena, Dacicardium, Pseudocatillus şi Pachydacna alături de care apare şi Stylodacna heberti. Urmează în nisipuri un nivel fosilifer cu specii ale genurilor Psilodon, Rumanunio, asociate de asemenea cu Stylodacna heberti, apoi un alt nivel cu argile fosilifere cu specii de Pachydacna, Tauricardium, Pontalmyra, Prosodacna, Dreissena şi Zagrabica. In nisipurile de peste aceste argile o altă asociaţie aparte grupează specii de Psilodon şi Pseudocatillus alături de care se află şi resturi de Stylodacna heberti. Un nou nivel, tot în nisipuri, este reprezentat prin specii ale genurilor Pachydacna, Prosodacna, Psilodon, Rumanunio, fiind de asemenea prezentă şi Stylodacna heberti. In fine, un ultim nivel faunistic, cantonat în arile, grupează specii ale genurilor Viviparus şi Zamphiridacna cărora li se alătură Stylodacna heberti. Aceste depozite conţin şi specii de ostracode fiind identificate, dinspre baza succesiunii, următoarele asociaţii reprezentate prin specii ale genurilor Amplocypris şi Pontaniella, apoi Cypria, Bacunela şi Candona, dar şi asociaţia Candona, Bacunella, Cytherissa şi Cypria prezentă la nivelul argilelor de la partea superioară a succesiunii.

10.  Mediu depoziţional: Lacustru, slab salmastru, cu momente de intensificare a eroziunii la nivelul ariei sursă.

11.  Corelări: Membrul de Bengeşti ar fi după Marinescu et al. (1998) sincron cu Membrul de Lazu şi cu Membrul cu cărbuni care se dispune peste acesta din urmă şi care ar reprezenta , împreună, jumătatea superioară a Formaţiunii de Malovăţ în arealul Depresiunii Getice cuprins între Jiu şi Dunăre. Această corelare nu poate fi însă corectă deoarece complexul cărbunos din partea vestică a Olteniei (ca de altfel şi din restul Bazinului Dacic) este plasat la nivelul Dacianului superior. Mult mai plauzibil aceste depozite dacian inferioare de la Bengeşti ar corespunde Nisipurilor de Cocorova (Membrul de Cocorova) şi Nisipurilor de Lazu (Membrul de Lazu) din vestul Olteniei, cu deosebirea că în acest areal vestic la acest nivel stratigrafic nivelele de argile sunt foarte slab reprezentate, dominînd net nisipurile. La aceasta se adugă şi lipsa faunei în acest areal vestic, fapt care a împiedicat realizarea unor corelări lipsite de probleme.

                                                                                    M. Ţicleanu, 2011