Urgo-Apţian

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Anticlinoriul Leaota (Marginea de nord est a Masivului Făgăraş şi zona Gârbova), la sud şi nord de Culoarul Vlădeni.

3.  Vârsta: Cretacic inferior.

4.  Sinonimie: “Depozite de vârstă urgo-apţiană”; “calcarele urgoniene” (Săndulescu, 1966, p. 187);  “Urgo-apţian” (Săndulescu, 1966 pe harta geologică însoţitoare).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (i): (ii) Intre Şinca Nouă şi Măgura Codlei (v. harta geologică în Săndulescu, 1966).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Săndulescu (1966, p. 187-188) dă următoarea descriere: “calcare brecioase albe sau roşietice, calcare cu Pachiodonte şi brecii calcaroase. In câteva puncte se intercalează şi calcare cu orbitoline (valea Hămăradiei, valea Cerboaia, Şinca Nouă”. Calcarelor li se asociază ca intercalaţii jaspuri gălbui şi cenuşii (la vest de Şinca Nouă şi pe Valea Găunoasă). In secţiuni subţiri sunt prezente variate tipuri de organisme (foraminifere, bivalve, alge diferite) iar structura rocii este brecioasă, cu fragmente de calcar semirulate şi colţuroase, fragmente de şisturi cristaline, cuarţ. Cimentul calcaros este fin cristalin.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii):

8.  Limite: Limita inferioară este transgresivă, la contactul cu şisturile cristaline ale Masivului Făgăraş şi zonei Gârbova. Limita superioară este o suprafaţă de eroziune peste care se aştern marne senoniene (Săndulescu, 1966, figura la p. 187).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) După Săndulescu (1966, p. 187) calcarele urgoniene sunt bogate în foraminifere, fragmente de cochilii, orbitoline (Orbitolina conoidea), fragmente de Pachiodonte, alge calcaroase (Solenoporacee, Corallinacee, Dasicladacee): Salpingoporella dinarica, Bacinella irregularis.

10.  Mediul depoziţional:

11.  Corelări: