Formațiunea de Dunăre

1.  Statutul numelui: Repus în uz.

2.  Unitatea litostratigrafică de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Formaţiunea este constituită din  doi membri: Membrul inferior al Formațiunii de Dunăre (v. fișa cu această denumire) și Membrul superior al Formațiunii de Dunăre (v. fișa). Enciu (2007, p. 118-120 și 128-130) descrie  o Subformaţiune inferioară de Dunăre (de vîrstă Romanian superior–Pleistocen inferior) şi o Subformaţiune superioară de Dunăre (de vîrstă Pleistocen mediu–Holocen); (iii): Platforma Moesică.

3.  Vârsta: Romanian superior – Holocen.

4.  Sinonimie: ”Formațiunea de Dunăre” (Enciu, 2007, p. 116).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii):  Nu există o localitate tip, numele formaţiunii provenind de la cel al fluviului Dunărea; (ii): Partea de sud–vest a Piemontului Getic şi Câmpia Olteniei, dar poate şi Câmpia Pannonică. Harta geologică 1:200,000, foaia 33-Tîrgu Jiu, carourile b4, c4; foaia 41-Craiova, carourile a1, a2, b1, b2, b3, c1, c2, c3, d1, d2, d3, d4; foaia 47-Bechet, carourile a1, a2, a3, a4, b1, b2, b3, b4.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Nu există o secţiune tip. Se caracterizează printr-o litologie relativ monotonă, dominante fiind rocile detritice grosiere. Nu conţine strate de cărbuni şi are foarte puţine resturi fosile (moluşte şi mamifere). Practic aceste depozite, în special grosiere, sunt asimilate cu aluviunile Dunării, alcătuite din nisipuri, mai ales grosiere, pietrişuri, deseori mărunte, dar şi din bolovănişuri. Pot fi prezente însă şi strate de argile. Pentru partea superioară a formaţiunii sunt caracteristice din punct de vedere litologic depozitele de terasă care debutează cu secvenţe grosiere (mai ales pietrişuri) şi se încheie cu argile nisipoase şi argile siltice.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Szadeczky – Kardoss (1938, citat de Enciu, 2007); (ii): Fink (1955), Ronai (1960), Janacek (1969), Enciu (2007, p. 116-133), Andreescu et al. (2011, p. 214) consideră inadecuat importul denumirii formațiunii, în Bazinul Dacic).

8.  Limite: Se dispune peste depozitele Formaţiunii de Jiu-Motru şi suportă, în parte, depozitele Formaţiunii Loessului.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): La nivelul subformaţiunii inferioare pot fi citate unele resturi de moluşte şi de mamifere. Dintre speciile de moluşte se remarcă: Viviparus cf. sturi, V. cf. vucotinovici, V. cf. nothus, V. sinzovi, Unio apscheronicus, U. ex gr. tumidus, U. cf. bozdagiensis şi Bogatschevia sturi. Mamiferele sunt reprezentate prin speciile Zygolophodon borsoni, Anancus avernensis, Mammuthus meridionalis, M. planifrons, Stephanorhinus etruscus şi S. jeanvirretti. La nivelul subformaţiunii superioare sunt prezente speciile Praealces gallicus, Mammuthus meridionalis, M. trogontherii, M. primigenius, Dicerorhinus merki, Megaceros giganteus, Coelodonta tychorinus şi C. antiquitatis. 

10.  Mediu depoziţional: Aluvionar, cu momente de instalare a unor arii lacustre şi mlăştinoase, atît la partea inferioară a formaţiunii, dar şi la partea suparioară a acesteia (corespunzător secvenţelor mai fine ale depozitelor de terasă).

11.  Corelări: Practic partea inferioară a acestei formaţiuni ar substitui, la vest de Jiu, Formaţiunea (Stratele) de Cândeşti, dezvoltată în restul arealului subcarpatic la est de acest rîu.

                                                                                                      M. Ţicleanu, 2011