Formaţiunea de Craiova

1.  Statutul numelui: In uz.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Intre valea Buzăului şi valea Jiului formaţiunea este alcătuită din două subdiviziuni distincte: Membrul de Valea Budureasca (la partea inferioară) şi Membrul de Moreni; (iii) Avanfosa Carpatică (sectorul dintre valea Dâmboviţei şi valea Buzăului) şi Depresiunea Getică (sectorul dintre valea Dâmboviţei şi Jiu).

3.  Vârsta: Dacian superior – Romanian inferior şi mediu.

4.  Sinonimie:

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Craiova, judeţul Dolj; (ii) Subcarpaţii Munteniei (sectorul dintre valea Buzăului şi Dâmboviţa) şi Piemontul Getic; Harta geologică 1:200,000, foaia 41-Craiova (Mihăilă et Giugea, 1967; Mihăilă et al., 1968).

6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii) : (i) Iniţial în vestul Bazinului Dacic au fost separate 3 (trei) orizonturi litologice distincte care pot fi raportate în prezent, cel puţin în parte, Formaţiunii de Craiova: un orizont marnos-argilos în bază, unul mediu nisipos şi un orizont superior marnos-argilos cu intercalaţii de nisipuri. Ulterior doar primul orizont, cu o grosime de cca 100 de metri, a fost raportat fostului etaj Levantin, iar celelalte două au fost atribuite „Willafranchianului”. In prezent par să revină litologic Formaţiunii de Craiova doar orizontul inferior (marnos-argilos) şi cel puţin şi orizontul mediu. Litologic orizontul inferior este reprezentat prin argile şi marne cu intercalaţii de nisipuri care au în general 1 – 5 m grosime, dar care pot ajunge uneori la cca 10 – 15 m. In continuare se dezvoltă (deja la nivelul fostului orizont mediu) nisipuri fine şi grosiere în care apar lentile de pietrişuri şi bolovănişuri cu structură încrucişată şi cu resturi de mamifere. Sunt prezente însă şi intercalaţii lenticulare de argile cenuşii, ce pot atinge 3 m grosime, dar şi strate subţiri de lignit. Tot aici s-ar putea include şi un alt nivel litologic, superior, alcătuit din argile, nisipuri fine şi nisipuri argiloase care conţin două intercalaţii de lignit la vest de Jiu. 

7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Marinescu et al. (1998); (ii) Mihăilă et al. (1968).

8. Limite: In sectorul dintre valea Buzăului şi valea Dâmboviţei depozitele acestei formaţiuni se dispun peste cele ale membrului final al Formaţiunii de Călugăreni (Membrul de Băneşti). Intre Dâmboviţa şi Jiu şi în zona Piemontului Getic este imaginată o lacună de sedimentare între depozitele ce revin membrilor superiori ai Formaţiunii de Malovăţ şi depozitele acestei formaţiuni, conform schemei elabotate de Marinescu et al. (1998). Acest punct de vedere pleacă de la ideea, eronată, conform căreia în partea de vest a Bazinului Dacic nu s-ar fi acumulat depozite care să corespundă stratigrafic Dacianului superior (respectiv Parscovianului).

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): De la partea inferioară a acestei stive de depozite au fost determinate specii precum Psilunio lenticularis, Psilunio subclivosus, Psilunio munieri, Psilunio bielzi, Unio clivosus, Unio moldavensis, Unio mojsvari, Unio neumayri, Unio wilhelmi, Viviparus bifarcinatus, Viviparus desmanianus, Viviparus craiovensis şi Melanopsis onusta. Din depozitele grosiere ale nivelului următor au fost citate resturi de Archidiscodon meridionalis, Zygolophodon borsoni, Anancus arvernensis, Equus sp., Cervus sp. şi Rhinoceros sp.

10. Mediu depoziţional: Lacustru, cu momente de instalare locală a unui facies aluvionar, responsabil de acumularea depozitelor grosiere cu resturi de mamifere.

11. Corelări: Prezenţa intercalaţiilor de lignit pînă la nivelul secvenţelor superioare a depozitelor care pot fi raportate acestei formaţiuni permit plasarea acesteia la nivelul stratigrafic al Romanianului inferior şi mediu, cel puţin pentru partea de vest a Bazinului Dacic.

                                                                                                 M. Ţicleanu, 2011