Stratele de Sinaia

1.  Statutul numelui: Valid.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza de Ceahlău (Dacide Externe) din Carpaţii Orientali; Unitatea de Severin din Carpaţii Meridionali.

3. Vârsta: Tithonian - Barremian inferior (în Unitatea de Severin: Berriasian –   Hauterivian cf. Codarcea et al., 1961, citaţi de Stănoiu, 1973, p. 135; Tithonian superior – Valanginian bazal, cf. Stănoiu, 1978a, p. 187).

4.  Sinonimie: “Couches de Sinaia” (Macovei et Atanasiu, 1934, p. 129; Codarcea, 1940, p. 45); “Sinaia...Couches de...” (Atanasiu et Murgeanu, în Macovei et al., 1956, p. 81 şi listă de sinonimii la p. 83); “Stratele de Sinaia” (Băncilă, 1958, p. 142; Murgeanu et al., 1961, p. 42; Codarcea et al., op. cit. 1961, p. 49; Stănoiu, 1973, p. 135 şi 1978a, p. 183); “Flişul neocomian, Stratele de Sinaia” (Patrulius, 1969, p. 119); “Formaţiunea de Sinaia” (Avram, 1979, p. 14); “Strate de Sinaia” (Alexandrescu, 1969, p. 144); “Sinaia Beds” (Codarcea et al., 1968, p. 22); “Sinaia Formation” (Patrulius et al., 1976c; Pop, 1989, p. 531). In Ucraina sunt cunoscute sub numele Strate de Rachov (Alexandrescu, op. cit., p. 144).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Prahovei la Sinaia, în împrejurimile gării CFR, jud. Prahova; (ii) De-a lungul Carpaţilor Orientali şi a Carpaţilor de curbură formaţiunea ocupă o fâşie neîntreruptă, între graniţa de la NV de Moldova Suliţa şi Valea Ialomiţei, la Pietroşiţa. Fâşia Stratelor de Sinaia are 200-300 m lăţime în Valea Sadovei - Câmpulung, atinge 6-8 km între văile Bistriţa şi Bistricioara, 10-12 km la sud de Valea Trotuşului (Băncilă, op. cit., p. 146). In Carpaţii Meridionali formaţiunea constituie o fâşie neîntreruptă între Valea Motru şi Dunăre; marginea sud-estică a Platoului Mehedinţi şi în Fereastra Balta, poalele Munţilor Cerna (între Izverna şi Pecinişca); Valea Cerna între Poienile Bobotului şi Plavişeviţa; Harta geologică 1: 200,000, foile 5-Rădăuţi, carourile b1, c2, c3, d3, d4 (Joja et al., 1968; 1968a); 12-Topliţa, carourile a3, a4, b4, c4, d4 (Alexandrescu et al., 1968; 1968a); 20-Odorhei, carourile a4, b4, c3, c4, d3, d4 (Săndulescu et al., 1968; Vasilescu et al., 1968); 28-Braşov, carourile a3, a4, c3, c4, d3, d4 (Patrulius et al., 1967; 1968); 35-Târgovişte carourile a2, a3, a4 (Murgeanu et al., 1968a; Patrulius et al., 1968), 32-Baia de Aramă, carourile c2, c3, d2, d3 (Năstăseanu et Bercia, 1968; Năstăseanu et al., 1968); Harta 1: 200,000 în Codarcea (op. cit.); Harta 1: 500,000 în Stănoiu (op. cit., 1973); Harta geologică 1: 50,000, foile 21b-Pojorâta (Krautner et al., 1975), 22a-Câmpulung Moldovenesc (Săndulescu et al., 1987), 47d-Dămuc (Săndulescu et al., 1975), 62d-Miercurea Ciuc (Săndulescu et al., 1971), 79a-Băile Chirui (Peltz et al., 1983), 79b-Sînmartin (Săndulescu et al., 1973), 79c-Baraolt (Popescu et al., 1975), 110b-Zărneşti (Săndulescu et al., 1972b), 111a-Braşov (Săndulescu et al., 1972c), 111c-Baiu-Sinaia (Ştefănescu, 1980), 129a-Comarnic (Ştefănescu, 1976), 129b-Slănic Prahova (Ştefănescu et al., 1978), 140d-Orşova (Hârtopanu et al., 1987), 140b-Mehadia (Năstăseanu et al., ), 141c-Bîlvănești (Bleahu et al., 1985). Harta geologică 1: 50,000, a bazinului superior al Văii Doftanei şi al Văii Tîrlungului, în Avram (op. cit., 1979).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Prima descriere a acestei formaţiuni a fost făcută de Popovici-Hatzeg (1898, cf. Atanasiu et Murgeanu, op. cit., p. 81). Lângă gara CFR Sinaia Stratele de Sinaia “sunt redresate la verticală, expunând faţa inferioară a bancurilor... Rocile constitutive sunt: gresii calcaroase (40%), calcare marnoase (30%) şi şisturi marnoase (30%). Gresiile sunt constituite din granule de cuarţ şi metacuarţit şi conţin rari fluturaşi de muscovit. Liantul lor argilo-calcaros, mai mult sau mai puţin recristalizat, este abundent. Calcarele marnoase, cenuşii şi cu aspect litografic, sunt străbătute de diaclaze fine. Ele sunt constituite dintr-o pastă argilo-calcaroasă criptocristalină sau microcristalină, asemănătoare matricei arenitelor şi conţin rare granule de cuarţ. Gresiile şi calcarele marnoase prezintă adesea o textură laminară, paralelă, ondulată sau oblică (laminaţie de curent” (Mihăilescu, în Murgeanu et al., 1961, p. 42). Pe feţele inferioare ale stratelor sunt prezente variate hieroglife (flute-casts, groove-casts, drag-marks, prod-marks, brush-casts, saltation-casts, canale de eroziune). Codarcea (op. cit., p. 45) dă următoarea descriere a Stratelor de Sinaia din cuprinsul Unităţii de Severin: “Ce complexe est composé de calcaire marneux en plaquettes, qui alternent avec des plaquettes de grès calcaires, légèrement micacés, à veines de calcite, et avec des microconglomérats à èléments verts et aussi de calcaire noir à Calpionelles. Dans les calcaires marneux, on observe parfois des silex et, à l’aide du microscope on y décèle aussi la présence de Calpionelles”. Stratele de Sinaia sunt foarte cutate şi ating o grosime de 700-1000 m pe Valea Coşuştea (Stănoiu, op. cit., 1978, p. 184). După Pop (1989, p. 532) şi Stănoiu (op. cit., 1978, p. 184)  Stratele de Sinaia din Valea Coşuştea stau peste Strate de Azuga şi încep cu 200 m de micrite argiloase cu cherturi (= Marnocalcarele de Lăpuşnic). Urmează 700-1000 m de secvenţe ritmice cu gresii, siltite, marne, argile cu rare intercalaţii de micrite şi de brecii. Acest interval este intens cutat. Succesiunea se încheie cu câteva sute de metri de gresii; (ii) Săndulescu et al. (1989, p. 46-47) arată că succesiunea orizonturilor din cuprinsul Stratelor de Sinaia este diferită în partea internă a Pânzei de Ceahlău, faţă de cea din partea externă a pânzei. Astfel, în partea internă se succed trei orizonturi: Orizontul inferior, constituit din şisturi marnoase cenuşii, cu rare intercalaţii de gresii siltice şi cu intercalaţii de tip Strate de Azuga (şisturi filitoase violacee şi verzi, siltite roşii şi verzi, bazalte). Orizontul mediu are către bază intercalaţii de tip Strate de Azuga care trec lateral la marnocalcare cu frecvente accidente silicioase stratiforme sau de formă neregulată. Restul Orizontului mediu constă din fliş grezo-calcaros cu gresii calcaroase, polimictice, cu laminaţie paralelă, încrucişată şi convolută şi din marnocalcare albe şi cenuşii, cu laminaţii paralele, oblice şi convolute. Orizontul superior, numit Orizontul cu Lamellaptychus angulocostatus, este tot fliş de tip grezo-calcaros în care însă gresiile sunt mai subţiri iar marnocalcarele sunt foarte albe. Tot aici sunt prezente brecii, uneori gradate, alcătuite din claste de roci metamorfice, de calcare şi roci bazice. La baza stratelor de brecii şi de gresii apar frecvent Aptychi. Succesiunea Stratelor de Sinaia din partea externă a Pânzei de Ceahlău conţine de asemenea trei orizonturi: Orizontul inferior, cu marne cenuşii şi verzui în care se găsesc rare intercalaţii de gresii subţiri şi de brecii calcarose ruginii. Orizontul mediu este de tip  fliş grezo-calcaros, identic celui din partea internă a Pânzei de Ceahlău. Orizontul superior este de tip fliş şistos-grezos, lipsit de marnocalcare. Rocile care îl alcătuiesc sunt gresii micacee, subţiri, cu laminaţie încrucişată şi convolută, în alternanţă cu pelite, uneori siltice, de culoare cenuşiu închis. După Patrulius (op. cit., p. 122) în Valea Azugii (pe flancul vestic al Anticlinoriului Zamura) Stratele de Sinaia inferioare au 1500 m grosime; Stratele de Sinaia medii au 600 m grosime, iar Stratele de Sinaia superioare au 200 m grosime

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Teisseyre (1905, citat în Macovei et al., op. cit., p. 81-83); (ii) Codarcea (op. cit., p. 45), Patrulius (op. cit., p. 119-136), Avram (op. cit., p. 14-34).

8.  Limite: Se admite că baza Stratelor de Sinaia vine în contact de superpoziţie normală cu Stratele de Azuga, cu şisturi cristaline ori cu depozite triasice şi jurasice. Limita superioară este la contactul gradat cu Stratele de Comarnic.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Amoniţi (Lissoceras grasianum, Aptychus didayi, A. seranonis, A. lamellosus, Lamellaptychus angulocostatus, f. typica şi f. longa), brachiopode (Peregrinella peregrina), Tintinnide (Crassicolaria massutiniana, C. parvula, Calpionella alpina, C. elliptica, Tintinopsella carpatica, Calpionellopsis simplex, C. oblonga) (Avram, op. cit., p. 29-32). Stratele de Sinaia superioare conţin Lamellaptychus angulocostatus, Pseudobelus bipartitus, Hibolites aff. subfusiformis, Crioceratites aff. duvali, şi nannofosile: Nannoconus colomi; foraminifere: Trocholina, Pseudocyclammina, Dictyoconus; alge: Boueina, Arabicodium, Macroporella, Cylindroporella sugdeni (Patrulius, op. cit., 133-135). Stănoiu (op. cit., 1978, fig. la p. 185) enumeră: Calpionella alpina, C. elliptica, Tintinnopsella carpathica, T. remanei, T. longa; (ii) Zona Calpionella şi Zona Calpionellopsis (Stănoiu, op. 1978, p. 187). Pop (op. cit., p. 535 şi fig. 3 la p. 533) a identificat în Stratele de Sinaia numai rare Calpionelle din Subzona C. alpina şi Subzona Remaniella ale Zonei Calpionella care indică o vârstă Berriasian inferior. In Munţii Bucegi Ştefănescu et Ştefănescu (1970, p. 76) prezintă conţinutul micropaleontologic (Calpionelle) al intervalului Berriasian – Valanginian din Stratele de Sinaia de pa Valea Izvorului, afluent drept al Văii Prahova, la sud de Sinaia. Un interval inferior conţine Calpionella elliptica, C. alpina, Crassicollaria sp.; un interval median conţine C. uncinata, C. alpina, Tintinnopsella carpathica; un interval superior conţine Calpionellopsis oblonga, T. carpathica şi o formă de trecere spre T. longa şi T. romanica.

10.  Mediul depoziţional: Marin, cu acumulare de depozite turbiditice şi pelagite, hemipelagite (Pop, op. cit., p. 531)

11.  Corelări: