1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Segarcea; (iii) Platforma Moesică (depresiunile Băileşti şi Roşiori-Alexandria).
3. Vârsta: Triasic superior (Ladinian superior-Carnian).
4. Sinonimie:
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Forajul 41-Curmătura, la localitatea Beiu, din zona confluenţei Văii Vedea cu Valea Teleorman, jud. Teleorman, la SE de Alexandria (Paraschiv, 1981, p. 78, fig. 2); (ii) Forajul 5-Bălţaţi; Partea de sud a Munteniei şi Olteniei; Harta geologică 1: 200,000, foaia 49-Giurgiu, caroul a2 (Bandrabur et Toderiță, 1966; Bandrabur et al., 1966).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Orizontul argilos-grezos de Beiu are 220-250 m grosime care se menţine şi la vest de Olt. El este constituit din argile cenuşii şi roşcate, argile calcaroase cu intercalaţii de gresii, calcare (mai frecvente spre baza succesiunii).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Paraschis (1981, p. 80).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Formaţiunea Carbonatică Triasică. Limita superioară este la contact cu Orizontul Grezos-Nisipos de Curmătura, şi el membru al Formaţiunii de Segarcea (în zonele coborâte ale Platformei Moesice) sau discordantă, cu termeni ai Jurasicului.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Bandrabur T., Mihăilă N., 1966, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 49-Giurgiu
Bandrabur T., Mihăilă N., Patrulius D., 1966, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 49-Giurgiu. Notă explicativă.
Paraschiv D., 1981, Asupra conţinutului litostratigrafic al Formaţiunii de Segarcea. Mine, Petrol, Gaze, 32, 1-2, 77-81.