Formațiunea de Berbești

1.  Statutul numelui: In uz.

2.  Unitatea litostratigrafică de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Complexul Cărbunos de Valea Vişenilor la partea superioară a formaţiunii; (iii) Depresiunea Getică (Avanfosa Carpatică, sectorul vestic), dar şi Platforma Moesică (extremitatea sa vestică).

3.  Vârsta: Dacian inferior–Dacian superior bazal (=Geţian–Parscovian inferior), eventual poate reprezenta stratigrafic Dacianul în totalitate, incluzând şi Parscovianul superior.

4.  Sinonimie: ”La formation de Berbești” (Andreescu et al., 1985, p. 88); ”Formațiunea de Berbești” (Enciu, 2007, p. 53).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Tărîia la Berbeşti, judeţul Vâlcea, pe Harta geologică 1:200,000, foaia 33-Tîrgu Jiu, caroul b4; (ii) Piemontul Getic (Oltenia), aflorând numai pe marginea nordică şi vestică a Avanfosi Carpatice, dar şi în cuprinsul Platformei Moesice unde a fost interceptată cu numeroase foraje. Harta geologică 1:200,000, foaia 33-Tîrgu Jiu, carourile b4, c4; foaia 41-Craiova, carourile a1, a2, b1, b2, b3, c1, c2, c3, d1, d2, d3, d4; foaia 47-Bechet, carourile a1, a2, a3, a4, b1, b2, b3, b4.

6.  Secţiunea tip  (i); Variaţii de facies (ii): (i) Partea inferioară a formaţiunii este în general nisipoasă în timp ce la partea sa superioară apar nivele de argile şi cărbuni care în anumite zone pot fi grupate într-un complex cărbunos distinct (numit complexul cărbunos de Valea Vişenilor). (ii) Înspre vest jumătatea inferioară este predominant nisipoasă însă în alte zone are un caracter mai pelitic (forajele de la Căpreni, Hălăngeşti şi Măciuca din zona axială a Avatfosei). Intercalaţii de argile apar de asemenea şi în partea de nord-est a Olteniei. Faciesul cărbunos de la partea superioară a formaţiunii are o dezvoltare inegală din punct de vedere spaţial. Cea mai amplă dezvoltare a acestuia se remarcă la sud-vest de râul Motru unde se individualizează stratele de lignit D-A şi I – IV. Între Valea Otăsăului şi Valea Cernei (către nord-estul Olteniei) complexul cărbunos se reduce la două strate de lignit cu grosimi mici. In general grosimea formaţiunii creşte vizibil de la vest către est. Astfel, de la grosimi minime admise de cca 20-40 m în vest pe valea Amaradiei atinge 100 de metri, iar pe valea Bistriţei se ajunge la cca 350 m. Enciu (2007, p. 53-57 și fig. 11 la p. 57) prezintă litologia și repartiția grosimilor formațiunii pe teritoriul de la vest de Jiu.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Andreescu et al. (1985, p. 88-90); (ii): Petrescu et al. (1987); Enciu (2007, p. 54-57).

8.  Limite: Se dispune peste depozite de vîrstă ponţian superioară şi suportă depozitele Formaţiunii de Jiu–Motru de vârstă Parscovian (superior) – Romanian inferior şi mediu.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) La est de Jiu din depozitele de la partea inferioară a formaţiunii au fost determinate exemplare de Pachydacna mirabilis, Prosodacna sp. şi Tauricardium olteniae care ar conferi acestora vîrsta dacian inferioară. La vest de Jiu nisipurile părţii inferioare a formaţiunii conţin doar rare exemplare de Stylodacna heberti şi de Dreissena rimestiensis. De la partea terminală a formaţiunii, dintre văile Gilort şi Bistriţa, dintr-un pachet de nisipuri fosilifere (Nisipurile de Alunu) au fost determinate specii ce pot fi raportate Dacianului superior (Parscovianului), între care Cimnodacna gilletae, Gilletella dacica, Horiodacna rumana, Prosodacnomya sturi, P. stenopleura şi Zamphiridacna praezamphiri. Unele nivele faunistice cu valoare de reper pot fi separate spre vestul Depresiunii Getice la partea superioară a formaţiunii în argilele din acoperişul stratului IV de lignit.

10.  Mediu depoziţional: Lacustru cu aport de sedimente mai grosiere în timpul acumulării primei părţi a formaţiunii şi lacustru cu momente de înmlăştinire, care au condus la acumularea stratelor de cărbuni, în timpul sedimentării părţii superioare a acesteia. După Enciu (2007, p. 53) depozitele acestei formaţiuni s-au acumulat în cadrul unei câmpii litorale cu mini-delte controlate de râuri.

11.  Corelări. Această formaţiune poate fi corelată foarte bine stratigrafic cu ultimele trei subdiviziuni ale Formaţiunii de Malovăţ, respectiv cu membrii de Cocorova şi de Lazu cărora li se adaugă Membrul cu Cărbuni. Nisipurile de Cocorova şi de Lazu corespund părţii inferioare, mai nisipaose, a Formaţiunii de Berbeşti, în timp ce Complexul Cărbunos de Valea Vişenilor este acelaşi cu Membrul cu Cărbuni al Formaţiunii de Malovăţ.

M. Ţicleanu, 2011