Stratele de Lepşa

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza Cutelor Marginale (Semifereastra Vrancei şi Semifereastra Bistriţei) (Moldavide).

3.  Vârsta: Senonian-Paleocen inferior (=Danian). Pentru partea senoniană sunt documentate subetajele Campanian inferior (Săndulescu et al., 2006, p. 26), Maastrichtian superior-Danian (=Paleocen inferior) (Ion et Sasz, 1994, citat de Săndulescu et al., 2006, p. 26). Prezenţa Paleocenului (Danian) la partea superioară a formaţiunii a fost demonstrată de Ion et al. (1985). Alte informaţii în Alexandrescu et al. (1978, p. 34), Ion (1976, p. 98).

4.  Sinonimie: "Orizontul stratelor de Lepşa" (Joja et al., 1968b, p. 23); "Stratele de Lepşa" (Dumitrescu et al., 1970b, p. 49).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Lepşa, afluent pe stânga al văii Putnei (Vrancea), pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 29-Covasna, caroul a3; (ii) Harta geologică 1: 200,000, foile 13-Piatra Neamţ, carourile b2, c2 (Mirăuţă, 1968; Joja et al., 1968b), 29-Covasna, caroul a3 (Dumitrescu et al., 1968; 1970b)); Harta geologică 1: 50,000, foile 35d-Crăcăoani (Micu, 1976a) şi 48b-Piatra Neamţ (Micu, 1976b).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Nu este indicată o secţiune tip. In Semifereastra Vrancei  Stratele de Lepşa sunt constituite  din calcare detritice cu foarte frecvente resturi de inocerami de talie mare (Dumitrescu et al., 1970b, p. 49, Harta geologică 1: 200,000, foaia 29-Covasna, caroul a3. Uneori conţin intercalaţii de marne roşii (plaiul dintre Tişiţe, pârâul Tişiţa Mică, pârâul Scăldători). In Semifereastra Bistriţei formaţiunea are o grosime de 200-300 m şi este constituită din secvenţe ritmice de  gresii calcaroase, calcare argiloase (=marnocalcare) şi marne cenuşii şi roşii, cu intercalaţii de microconglomerate cu elemente verzi şi cu fragmente de inocerami (Joja et al., 1968b, p. 23). Alte descrieri ale litologiei în Mirăuţă et Mirăuţă (1964, p. 135-136),  Săndulescu et al. (2006, p. Tab 4) indică o grosime de circa 170 m în profilul din valea Streiului.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe  (ii): (i) Dumitrescu (1958, pe Harta geologică 1: 100,000, foaia Bârseşti, cf. Mirăuţă et Mirăuţă, 1964, p. 135); (ii) Mirăuţă et Mirăuţă (1964, p. 135-136); Joja et al. (1968b, p. 23); Dumitrescu et al. (1970b, p. 49).

8.  Limite: Limita inferioară se află la contactul cu Şisturile Vărgate (Mirăuţă et Mirăuţă, 1964, p. 135) sau cu Stratele de Tisaru superioare (Dumitrescu et al., 1968b, Harta geologică 1: 200,000, foaia 29-Covasna). Limita superioară la contactul cu Conglomeratele de Horăicioara (Mirăuţă et Mirăuţă, 1964, p. 135) sau cu stratele de Hangu inferioare (Harta geologică 1: 200,000, foaia 13-Piatra Neamţ).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): fragmente de inocerami, ostreide, belemniţi, alge roşii (Joja et al., 1968b, p. 24). Microfauna Stretelor de Lepşa din Semifereastra Vrancei aparţine "Zonei Goesella carpathica" şi "Zonei Globotruncana stuarti şi alte conice" (Ion, 1976, din Alexandrescu et al. (1978, p. 34). Microfauna Maastrichtianului superior-Danianului  aparţine "Zonei mayaroensis" şi "Zonei pseudobulloides" (Ion et Szasz, 1994, din Săndulescu et al., 2006, p. 26).

10.  Mediul depoziţional: marin, pelagic, cu adâncimi de 500 m (Bădescu, 1998, p. 193).

11.  Corelări: Stratele de lepşa  se corelează cu stratele de Hangu, mai bogate în arenite, din Pânza de Tarcău (Digitaţia de Tazlău+Digitaţia de Leşunţ) (Săndulescu et al., 2006, p. 32), cu Stratele de Poiana Uzului din Digitaţia Ciunget şi cu Stratele de Horgazu din Digitaţia Gresiei de Tarcău.