1. Statutul numelui: Valid, formal
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza de Tarcău (Moldavide).
3. Vârsta:.Senonian inferior-Paleocen inferior (Săndulescu, 1973, p. 47; Micu et Bratu, 1982, din Săndulescu et Micu, 1986, p. 193).
4. Sinonimie: "Strate de Horgazu-Izvorul Alb" (Băncilă, 1955, p. 1203); "Stratele de Horgazu-Poina-Uzu" (Băncilă, 1955, p. 1206).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Formatiunea are un stratotip compozit: în valea Horgazu-Şiclău (Covasna) şi Izvorul Alb şi Valea Uzului, afluent al Trotuşului; (ii) culmea Găvanu-Mt. Sima (la nord de valea Bicazului); Harta geologică 1: 200,000, foaia 21-Bacău (Dumitrescu et al., 1968; 1970a).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Alternanţe de gresii şi marne, totalizând 300-400 m. Gresiile, calcaroase, sunt cenuşii, semidure şi alcătuiesc strate de 3-8 cm grosime, prezintă aspect curbicortical şi hieroglife pe feţele inferioare. Marnele sunt cenuşii-verzui, negricioase, uneori roşii şi sunt moi. Intercalaţii de 0,3-0,4 m de gresii calcaroase, tari, fine şi calcare argiloase, cenuşii, în strate de 1-2 m grosime. Alexandrescu et al. (1978, p. 33) prezintă o orizontare detaliată a Stratelor de Horgazu.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): Băncilă (1955, p. 1206-1207); (ii) Alexandrescu et al. (1978, p. 32-33).
8. Limite: Limita inferioară la contactul cu Stratele de Cârnu-Şiclău, în raport cu care prezintă o uşoară discordanţă stratigrafică (Băncilă, 1955, p. 1207). Limita superioară are caracter de tranziţie gradată către orizontul bazal al Gresiei de Tarcău din valea Uzului (Băncilă, 1955, p. 1209). In aceeaşi lucrare se arată că Stratele de Horgazu constituie faciesul intern al senonianului din Pânza de Tarcău.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): inocerami mari, nedeterminabili, foraminifere. Microfauna este constituită din foraminifere bentonice aglutinante şi subordonat calcaroase (Săndulescu, 1973, p. 48-49; Ion, 1976, p. 98, cu zonare). Microfaunele Stratelor de Horgazu aparţin Zonei Uvigerinammina yankoi (Senonian inferior)(Săndulescu, 1973, p. 50) şi Zonei Rzehakina inclusa (Senonian superior-Paleocen inferior)(în partea superioară a Stratelor de Horgazu)(Săndulescu, 1973, p. 51). Pithonella ovalis este citată din baza formaţiunii (Alexandrescu et al., 1978, p. 33).
10. Mediul depoziţional:
marin.
11. Corelări: Stratele de Horgazu se corelează cu Stratele de Hangu inferioare din Pânza de Tarcău şi cu Stratele de Caşin din Pânza Cutelor Marginale (Dumitrescu et al., 1970a, pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 21-Bacău.
Literatura citată
Alexandrescu Gr., Mirăuţă Elena, Szasz L., 1978, Date noi asupra răspândirii microfaciesului cu Pithonella ovalis în Carpaţii Orientali şi Dobrogea. D.S. Inst. Geol., 64/4, 27-41.
Băncilă I., 1955, Paleogenul zonei mediane a flişului. Bul. şt. Acad. Geol.-Geog., 7-4, 1201-1233.
Dumitrescu I., Mirăuţă O., Săndulescu M., Ştefănescu M., Bandrabur T., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău.
Dumitrescu I., Săndulescu, M., Mirăuţă, O., Bandrabur, T., 1970a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău, Nota explicativă 74 p.
Ion Jana, 1976, Zones de foraminiferes dans l’Albien-Senonien, des Carpates Orientales. D. S. Inst. Geol., 62, 4, 93-120.
Săndulescu Jana, 1973, Studiul micropaleontologic şi stratigrafic al flişului cretacic-paleocen din regiunea Breţcu - Comandău (Sectorul intern sudic al Pânzei de Tarcău - Carpaţii Orientali). Mém. Inst. Géol., 17, 52 p.
Săndulescu M., Micu M., 1986, Digitations de la Nappe de Tarcău entre la Vallee du Tazlău et la Vallee de la Bistriţa. D. S. Inst. Geol., 70-71, 5, 187-195.