Stratele de Hangu Inferioare

1.  Statutul numelui: formal, valid.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Stratele de Coroiu, ca membru situat în baza formaţiunii, numai în bazinul Văii Bistriţei şi în sectorul Găineşti-Suha Mare şi Largu; (iii) Pânza de Tarcău şi Pânza Cutelor Marginale (Moldavide).

3.  Vârsta: Ion et al. (1994, p. 25) au arătat că în estul Pânzei de Tarcău (Valea Neamţului-Valea Bistriţei) formaţiunea are vârstă Coniacian-Maastrichtian superior pro parte, în timp ce în partea vestică, internă, a Pânzei de Tarcău (Găineşti-Suha Mare şi Largu) formaţiunea are vârstă Maastrichtian-Danian-Montian.

4.  Sinonimie: "Couches a Inocerames" (Athanasiu et al., 1927, p. 320; "couches de Hangu" (Athanasiu et al., 1927, p. 319); "Marnes calcaires a Inoceramus balticus et salisburgensis" (Athanasiu et al., 1927, p. 318); "Orizontul inferior al Senonianului" (Joja, 1955, p. 181); "Marnele de ciment (Stratele de Hangu inferioare)" (Mirăuţă et Mirăuţă, 1964, p. 136); "strate de Hangu str.s." (Joja et Chiriac, 1964, p. 45, nota 3); "Orizontul stratelor de Hangu inferioare" (Joja et Chiriac, 1964, p. 41); "Orizontul stratelor de Hangu str.s. " (Joja et al., 1968a, p. 39); "stratele cu inocerami" (Dumitrescu et al., 1970a, p. 31 şi discuţie la pag. 31-34); "Hangu Beds (s. str.)" (Ion et al., 1994, p. 47).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Malul drept al pârâului Putna, în dreptul mănăstirii Putna, sub cariera fabricii de ciment (intervalul situat între 150 m vest de confluenţa Putnei cu Putnişoara şi 150 m vest de confluenţa Putnei cu pârâul Glodu (Judeţul Suceava) (Joja et Chiriac, 1964, p. 41 şi fig. 2,3); (ii) Harta geologică 1:200,000, foile 5-Rădăuţi (Joja et al., 1968; 1968a), 13-Piatra Neamţ (Mirăuţă, 1968; Joja et al., 1968b), 21-Bacău (Dumitrescu et al., 1968; 1970a). Vezi şi Oncescu (1957, p. 163-164).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Stivă sedimentară de circa 700 m grosime, predominant grezoasă în treimea inferioară şi alcătuită predominant din calcare argiloase (=marno-calcare) în restul succesiunii. Partea inferioară constă din gresii calcaroase cenuşii-albăstrui şi verde-albăstrui, în strate de 0,4 m, cu rare intercalaţii de 0,2-0,3 m grosime de calcare argiloase (marno-calcare) fine, cenuşii, albăstrui. Stratele prezintă hieroglife şi vine de calcit. Restul succesiunii este compus din calcare argiloase fine, cenuşii-albăstrui, în strate de 0,2-0,3 m grosime, între care se intercalează, subordonat, gresii calcaroase în strate de 0,2 m şi marne foioase cenuşii, în strate de 0,4-0,5 m grosime. Calcarele argiloase conţin fucoide.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe  (ii): (i) Joja et Chiriac (1964, p. 41); (ii) v. Sinonimie.

8.  Limite: Pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 5-Rădăuţi limita inferioară a formaţiunii este la contactul cu  "Orizontul marno-calcarelor în plăci", turoniene. Pe Harta geologică 1:200,000, foaia 21-Bacău limita inferioară este la contactul cu  Stratele de Lupchianu, turoniene. Pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 13-Piatra Neamţ limita inferioară este la contactul cu stratele de Cârnu (în Pânza de Tarcău) şi cu Stratele de Lepşa (în Pânza Cutelor Marginale). Limita superioară se află la contactul cu Stratele de Hangu superioare.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Inocerami (Macovei et Atanasiu, 1926, p. 77; Joja et al., 1952, p. 114; 1968, p. 39), amoniţi (Joja et Chiriac, 1964, p. 46-48), foraminifere planctonice şi bentonice aglutinante. Zonări pe bază de foraminifere se găsesc în Joja et al. (1963, p. 227-230) şi Ion (1976, p. 98).

10.  Mediul depoziţional: marin, cu adâncimi de 600 m (Bădescu, 1998, p. 193).

11.  Corelări: In zona vestică a Pânzei de Tarcău echivalente Stratelor de Hangu inferioare sunt Stratele de Horgazu, iar în partea  estică Stratele de Poian Uzului (Harta geologică 1: 200,000, foile 13-Piatra Neamţ şi 21-Bacău). Stratele de Hangu inferioare se găsesc şi în partea vestică a Pânzei Cutelor Marginale din Semifereastra Bistriţei (Digitaţia Vaduri) şi trec spre est, în Digitaţia Horaiţa-Doamna, la Strate de Lepşa. In sectorul Munţii Oituzului-Munţii Vrancei al Pânzei Cutelor Marginale faciesul echivalent al Stratelor de Hangu inferioare este reprezentat prin Stratele de Lepşa. Ion et al. (1994, p. 51-52) arată că intervalul stratigrafic ocupat de Stratele de Hangu inferioare în partea estică a Pânzei de Tarcău este ocupat în vestul pânzei (Găineşti-Suha Mare şi Largu) de doi membri ai Formaţiunii de Cârnu (Marnocalcare vărgate de Valea Frasinului şi Calcare marnoase de Largu) şi de Stratele de Coroiu. Rezultă că în vestul pânzei faciesul de Hangu s-a instalat mai târziu, în partea terminală a Maastrichtianului.