1. Statutul numelui : In uz.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Argilele de Valea Mare reprezintă termenul inferior al Formaţiunii de Jiu-Motru, urmat de Complexul cărbunos de Motru; (iii) Depresiunea Getică.
3. Vârsta: Dacian superior.
4. Sinonimie : ”orizontul marnos-nisipos lumaşelic” (Zberea et al. 1970).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Satul Valea Mare în apropiere de localitatea Berbeşti (Oltenia de NE); (ii) Depresiunea Getică începând din zona Văii Olteţului şi până în apropiere de Dunăre. Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 33-Tg.Jiu, caroul b4.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Un pachet argilos –siltic, cu o grosime de 2 – 15 m, situat in culcuşul stratului I (nomenclatura locală), echivalent stratului V de la vest de Jiu, conţinând o faună de limnocardiide. În baza lor apare şi un nivel de pietrişuri, nisipuri şi nisipuri siltice (0,2 - 0,8 m) cu detritus cochilifer datorat remanierii parţiale a Nisipurilor de Alunu.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Andreescu et al. (1985); (ii) Ţicleanu (1992).
8. Limite: Argilele de Valea Mare se dispun peste ultimul termen al Formaţiunii de Berbeşti (Nisipurile de Alunu) şi suportă termenul principal al Formaţiunii de Jiu- Motru (Complexul cărbunos de Motru).
9. Conţinutul fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Prosodacnomya sturi sturi, P. stenopleura, Zamphiridacna paupera, Pseudocatillus subplacidus, Dreissena berbestiensis, D. polymorpha, Pisidium sp., Hyriopsis sp., Viviparus cf. rumanus, V. sp., Lithoglyphus sp., Bulimus sp., Emmericia sp., Valvata sp., Hydrobia sp., Caspia sp., cărora li se adaugă specii remaniate de Dacicardium, Parapachydacna şi Pachyprionopleura şi de unionide (Potomida ex. gr. berbestiensis) şi viviparide.
10. Mediul depoziţional: Lacustru, reflectând condiţii de sedimentare în ape putin agitate în care trăiau ultimele limnocardiide ale Bazinului Dacic care se va îndulci complet după depunerea argilelor de Valea Mare.
11. Corelări: acest nivel de argile fosilifere reprezintă practic nivelul fosilifer reper al Olteniei de Vest separat ca atare de Cârâc (1959).
Dr. M. Ţicleanu, 2001
Literatura citată
Andreescu I., Ţicleanu N., Pană I., Pauliuc S., Pelin M., Barus T., 1985, Stratigraphie des dépôts pliocènes à charbons - zone est d’Olténie (secteur Olt-Jiu). An. Univ. Buc., 34, 87-96.
Cârâc D., 1959, Zăcămintele de lignit dintre Motru și Coșuștea. Stud. teh.-econ., A4, 1-52.
Țicleanu N., 1992, Studiul genetic al principalelor zăcăminte de cărbuni neogeni din România pe baza paleofitocenozelor caracteristice, cu privire specială la Oltenia. Rezumatul tezei de doctorat. Univ. București.
Zberea A. et al., 1970, Lucrări de sinteză a cercetărilor geologice pentru lignit, sare şi hidrocarburi în zona neogenă dintre Dunăre şi Olt (jud. Mehedinţi, Gorj şi Vâlcea). Raport F. G.