1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Apusenidele Sudice (Neocretacicul din zona Devei).
3. Vârsta: Vraconian-Cenomanian inferior.
4. Sinonimie: “Stratele de Fornădia” (Gheorghiu, 1954, p. 91); “Strate de Fornădia” (Lupu et Lupu, 1966, p. 96); “stratele de Fornădia” (Ianovici et al., 1969, p. 211; 1976, p. 246).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Imprejurimile comunei Fornădia, la NV de Deva, jud. Hunedoara (Pârâul Fornădia, sub Dealul Nevoiaşi, în porţiunea dinspre şoseaua către Brad, pentru Orizontul Conglomeratic al formaţiunii); (ii) La nord de Mureş (Târnava, Sulighet, Fornădia, Nevoiaşi) şi la sud de Mureş (Almaşul Sec, Valea Devii, Bretelin, văi între Popeşti şi Chergheş).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) După Gheorghiu (1954, p. 91) formaţiunea este constituită din două intervale: Orizontul Conglomeratic (inferior) şi Orizontul Gresiei Calcaroase (superior). Orizontul Conglomeratic, gros de până la 15 m, este constituit din galeţi cu diametru de până la 10 cm (40% galeţi de roci sedimentare mai vechi şi 60% şisturi cristaline). Orizontul Gresiei Calcaroase are grosimi de circa 350 m la Bretelin. Gresiile gălbui sunt fine şi conţin zone nodulare cimentate cu calcit acumulat în jurul unor resturi fosilifere. In alcătuirea lor intră 30% granule de cuarţ, 10% feldspaţi, 60% ciment. Local (cotul şoselei din Fornădia către Brad; Târnava, Gurasada) gresiile sunt silicioase şi ating grosimea de până la 8 m. Gresiile conţin uneori (Bretelin, Valea Devei, Fornădia) alge calcaroase, foraminifere (textularii, orbitoline), corali, lamelibranhiate; (ii) Faciesul de Chergheş are un aspect distinct în cadrul Stratelor de Fornădia, fiind reprezentat prin gresii marnoase cu gasteropode (v. fişa Faciesul de Chergheş). La sud de Mureş, în împrejurimile comunei Bretelin conglomeratele sunt mai mărunte (galeţii au maximum 5 cm diametru) şi sunt constituite din galeţi rulaţi de cuarţ alb, gresii calcaroase, calcare, şisturi cloritoase şi sericitoase. Cimentul rocii este calcaros.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Gheorghiu (1954, p. 91, 155).
8. Limite: Limita inferioară este transgresivă peste şisturile cristaline (Bretelin, unde Stratele de Fornădia înclină 55-60 grade spre sud). Limita superioară, discordantă, este la contactul cu Stratele de Deva (Ianovici et al., 1969, p. 212; 1976, fig. 48 la p. 232).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) In Faciesul de Chergheş sunt citate variate gasteropode (Nerinea, Oligoptyxis, Itruvia, Glauconia, Cerithium, Natica, Actaeonella, Corbula, amoniţi (Lupu, 1965 citată de Ianovici et al., 1969, p. 212). Gheorghiu (1954, p. 92-95, 155-158) prezintă liste de faune de la Târnava, Sulighet, Fornădia, Almaşul Sec, Valea Devii, Bretelin, văi între Popeşti şi Chergheş.
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Gheorghiu C., 1954, Studiul geologic al Văii Mureşului între Deva şi Dobra. AN, 27, 77-174.
Ianovici V., Giuşcă D., Ghiţulescu T.P., Borcoş M., Lupu M., Bleahu M., Savu H., 1969, Evoluţia geologică a Munţilor Metaliferi. Ed. Acad., 743 p.
Ianovici V., Borcoş M., Bleahu M., Patrulius D., Lupu M., Dimitrescu R., Savu H., 1976, Geologia Munţilor Apuseni. Ed. Acad., 631 p.
Lupu M., Lupu Denisa, 1966, Stratigrafia şi faciesurile depozitelor cretacic-superioare din regiunea Bretelin-Chergheş (sud Deva). D. S. Inst. Geol., 52, 2, 95-103.