Stratele de Curechiu

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Apusenidele Sudice (Unitatea de Căpîlnaş-Techereu).

3.  Vârsta: Valanginian ?-Hauterivian.

4.  Sinonimie: “Couches de Curechi” (Ghiţulescu et Socolescu, 1941, p. 214); “Stratele de Curechiu” (Ianovici et al., 1969, p. 175; Bordea et al., 1970, p. 38); “strate de Curechi” pe  Harta geologică 1: 200,000, foaia 17-Brad; “Strate de Curechiu” pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 73d-Brad.

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Est de satul Curechiu, în cursul superior al Văii Porcului, aval de punctul “La troiţă”, în sud-estul Munţilor Metaliaferi (Bordea et al., 1970, pe harta geologică anexată) şi pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 73d-Brad; (ii) Ghiţulescu et Socolescu (1941, p. 219-220 şi harta geologică 1: 75,000, anexată); Harta geologică 1: 200,000, foaia 17-Brad, caroul d4 unde Stratele de Curechiu şi Stratele de Sinaia sunt redate prin aceeaşi culoare şi indicele (ne); după Bordea et al. (1970, p. 40) pe harta anexată lucrării Ghiţulescu et Socolescu (1941) Stratele de Curechiu sunt figurate ca aparţinând Stratelor de Căbeşti; Harta geologică 1: 200,000, foaia 17-Brad, caroul d4 (Bleahu et al., 1967; 1968); Harta geologică 1: 50,000, foaia 73d-Brad (Bordea et Borcoş 1972).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Stratele de Curechiu, strâns cutate, au o grosime de 60-70 m şi conţin în bază intercalaţii de strate de 2-3 cm grosime de piroclastite bazice. Formaţiunea constituie “un complex intens silicifiat format din marnocalcare asociate cu şisturi marnoase-argiloase de culoare verde sau cenuşie” Bordea et al. (1970, p. 38-39). Litologia formaţiunii include “marnocalcare cenuşii, verzui sau violacee cu feţe de alteraţie gălbui şi sunt dispuse în bancuri de 5-15 cm. Ca o caracteristică menţionăm spărtura concoidală a acestor roci. Bancurile au feţe aproape plane şi sunt străbătute de o reţea de diaclaze fine umplute cu cuarţ alb lăptos. Rar apar geode de dimensiuni reduse, tapisate cu cristale de cuarţ. Intregul pachet este silicifiat. Ivirile de silicolite din versantul drept al văii Carelor ce mărginesc aglomeratele diabazice ca o bandă lată de circa 80 m, le-am atribuit tot stratelor de Curechiu...Asociate marnocalcarelor apar jaspuri verzi şi argile violacee silicifiate. In general jaspurile au o structură sticloasă şi o spărtură aşchioasă, cu aspect cornos. Ele sunt predominante în treimea inferioară a stratelor de Curechiu” (Bordea et al., 1970, p. 39). In jaspuri sunt intercalate argile violacee, brune, pe care autorii citaţi le paralelizează cu ajaspurile interdiabazice din Munţii Drocea.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Primics (1896, citat de Ghiţulescu et Socolescu, 1941, p. 214 şi de Bordea et al., 1970, p. 37); (ii) Ghiţulescu et Socolescu (1941, p. 214-215; 219-220); Bordea et al., 1970, p. 38-40).

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu ofiolitele anteneocomiene. Limita superioară este la contactul cu Complexul Calcaros Cenuşiu Stratificat, apţian inferior (Bordea et al., 1970, fig. 1 la p. 38).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Radiolari, spiculi de spongieri, briozoare, fragmente de belemniţi. Antonescu (1973, p. 118-119) a remarcat lipsa unui conţinut palinologic, cu excepţia unui exemplar de Dictyophyllidites sp.

10.  Mediul depoziţional: Marin, pelagic  (Bordea et al., 1970, p. 44).

11.  Corelări: Stratele de Curechiu sunt corelabile, cel puţin în parte, cu Stratele cu Aptychus (Bordea et al., 1970, p. 39).