1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Transilvaniei.
3. Vârsta: Badenian.
4. Sinonimie: “Tuful de Totoi” (Vancea, 1960, p. 37).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Sud de Totoiu (la nord de Alba Iulia pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 18-Turda, caroul d3, jud. Cluj); (ii) Sud-vestul Depresiunii Transilvaniei, începând de la sud de Totoiu, pe la sud de Dumitra, est Straja (cota 475) şi marginea de sud a localităţii, est Ciugudul de Mureş, Gruiu Lupului, sud Oarba de Sus, Dealul Pleşii la nord de Rîpa Roşie de la Sebeş (Vancea, 1960, p. 34); Harta geologică 1: 200,000, foaia 18-Turda, caroul d3 (Lupu et al., 1967; 1967a).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Vancea (1960, p. 34) Tuful dacitic de Totoi are 50 m grosime, este alb, foarte fin, nisipos, friabil, pe alocuri cu aspect compact. Profilul de la localitatea tip este constituit din: 10 m tuf compact urmat de 5 m nisip tufaceu, apoi 25 m tuf compact care suportă 5 m nisip tufaceu urmat de 25 m tuf compact cu alternanţe de gresii subţiri.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Vancea (1960, p. 34+37).
8. Limite: Limita inferioară este la contact cu marne albe (echivalente ale Calcarelor de Leitha)(Vancea, 1960, p.35). Limita superioară este la contact cu un strat de 8-10 m grosime de gipsuri care ţin de Formaţiunea cu Sare.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări: După Vancea (1960, p. 35) Tuful de Totoi este echivalentul Tufului de Dej.
Literatura citată
Lupu M., Borcoş M., Dimian M., Lupu Denisa, Dimitrescu R., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 18-Turda.
Lupu M., Borcoş M., Dimitrescu R., 1967a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 18-Turda, Notă explicativă, 43 p.
Vancea A., 1960, Neogenul din Bazinul Transilvaniei. Ed. Academiei, 262 p.