1. Statutul numelui: In uz.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Constituie membrul bazal al Formaţiunii de Gura Şoimului; (iii) Pânza Cutelor Marginale (flancul estic al Sinclinalului Poiana Făget-Isachia).
3. Vârsta: Miocen inferior (Burdigalian inferior= Eggenburgian)..
4. Sinonimie:
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Pârâul Slatina (Suha Mică), la est de Găineşti, pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 5-Rădăuţi, caroul d4; (ii) Harta geologică 1: 200,000, foaia 5-Rădăuţi, caroul d4 (Joja et al., 1968; 1968a).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (ii) Grasu et al. (1988, p. 196) arată că este vorba de două intercalaţii, de 5 şi 30 cm grosime, de tuf friabil, cenuşiu-albicios cu nuanţe verzui. Aceste intercalaţii sunt localizate la baza Formaţiunii de Gura Şoimului. Tufurile vitrocristaloclastice provin dintr-o magmă dacitică. Ele au valoare stratigrafică corelativă (Grasu et al., 1988, p. 197).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Ionesi et Petreuş (1978, citaţi de Grasu et al. (1988, p. 196); (ii) Grasu et al. (1988, p. 196).
8. Limite: Tuful de Slatina este situat la baza Formaţiunii de Gura Şoimului, deasupra Menilitelor Superioare.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional: După Bădescu (1998, p. 193) Formaţiunea de Gura Şoimului s-a acumulat în mediu marin cu adâncimi de 10-50 m.
11. Corelări:
Literatura citată
Bădescu D., 1998, Modelul structural al zonei externe a flişului din Carpaţii Orientali (partea centrală şi nordică) şi paleogeografia palinspastică la nivelul Senonianului şi Paleogenului. Teză, 249p.
Grasu C., Catană C., Grinea D., 1988, Flişul carpatic. Petrografie şi consideraţii economice. Ed. Tehnică, 208 p.
Joja T., Alexandrescu Gr., Bercia I., Mutihac V., Dimian M., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 5-Rădăuţi.
Joja T., Alexandrescu Gr., Bercia I., Mutihac V., 1968a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 5-Rădăuţi. Notă explicativă, 63 p.