1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) In aria Mezeşului formaţiunea este constituită din trei membri: Orizontul Roşu, Faciesul Stratelor de Rona (= Calcarul de Rona), Orizontul Vărgat; (iii) Depresiunea Transilvaniei.
3. Vârsta: Luteţian inferior (Eocen mediu).
4. Sinonimie: “Seria argilelor vărgate inferioare” (Răileanu et Saulea, 1956, p. 274); “Argile roşii continentale (argilele vărgate inferioare)” (Saulea et al., 1967); “complexul argilelor pestriţe (vărgate) inferioare” (Dumitrescu, 1968, p. 17); “Stratele de Jibou” (Popescu, 1979, Tab. 1); “Jibou Formation” (Popescu et al., 1978, p. 298, cu trimitere la alte sinonimii).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) După Popescu (1978, p. 100) stratotipul compozit se află pe malul drept al Someşului, între satele Cheud şi Rona (în aria Mezeşului). In aria Gilăului stratotipul a fost stabilit pe malul stâng al Văii Agîrbiciu, lângă satul Agîrbiciu şi pe malul stâng al Văii Hăşdate, lângă satul Hăşdate. Zona localităţii Agârbiciu, jud. Cluj a fost aleasă de Popescu et al. (1978) pentru descrierea succesiunii celei mai complete; (ii) Zona Cluj-Huedin, Jibou; Harta geologică 1:200,000, foaia 10-Cluj (Dumitrescu, 1968; Saulea et al., 1967); Harta 1:100,000, în Popescu et al. (1978).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Succesiunea de la Agârbiciu, groasă de 75 m (80 m la Păniceni) începe cu un conglomerat cuarţos alb urmat, (după o discontinuitate de 7 m grosime), de conglomerate cu matrice nisipoasă roşie, argile roşii cu blocuri, galeţi şi nisip cu stratificaţie oblică; argile roşii cu concreţiuni şi cruste calcaroase şi limonitice; conglomerate şi nisipuri cu galeţi moi roşii. Calcarul de Agîrbiciu (calcar de apă dulce, astfel numit de Drăghindă, 1953 ms.). Succesiunea continuă cu 15 m de argile şi nisipuri roşii cu matrice argiloasă roşie (Popescu et al., 1978, p. 299).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Popescu et al., (1978, p. 298-300).
8. Limite: Limita inferioară, transgresivă pe fundamentul cristalin. Limita superioară, de tranziţie, este la contactul cu Gipsul Inferior.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional: Marginal-marin (piemont, câmpie de inundaţie) expus oscilaţiilor eustatice (episoade evaporitice).
11. Corelări:
Literatura citată
Dumitrescu I., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 10-Cluj, Nota explicativă, 43 p.
Popescu B.R., 1979, Sedimentarea carbonatică în nord-vestul Transilvaniei în timpul Eocenului şi Oligocenului. Rezumatul tezei de doctorat. 25 p.
Popescu B., Bombiţă G., Rusu A., Iva Mariana, Gheţa N., Olteanu R., Popescu Daniela, Tăutu Elena, 1978, The Eocene of the Cluj-Huedin area. D. S. Inst. Geol., 64, 4, 295-357.
Răileanu Gr., Saulea Emilia, 1956, Paleogenul din regiunea Cluj şi Jibou (NW Bazinului Transilvaniei). AN, 29, 271-308.
Saulea E., Dumitrescu I., Bombiţă Gh., Marinescu Fl., Borcoş, M., Stancu Iosefina, 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 10-Cluj.