1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Maramureşului.
3. Vârsta: Sarmaţian inferior-mediu.
4. Sinonimie: “Tuful de Remeţi” (Gheorghiţă, 1964, p. 52).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Remeţi, jud. Maramureş (v. harta geologică 1: 50,000, în Gheorghiţă, 1964). Tuful de Remeţi constituie o bandă continuă de circa 3 km lungime, aproape paralelă cu cursul Tisei, la Remeţi; (ii) Harta geologică 1: 100,000, foaia Sighet.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Gheorghiţă (1964, p. 52) “Tuful are o culoare verzuie, verzuie-albicioasă, pe alocuri gălbuie. La microscop apare evidentă structura vitro-cristaloclastic, uneori litocristaloclastică şi textura vacuolară-poroasă. Constituenţii mineralogici sunt: fragmente de cuarţ (40%), foiţe de biotit (1,5%), uneori fragmente de feldspaţi plagioclazi de tip andezin cu 35% An şi masa hialină (52-58,5%)”.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) F. Arion (citat de Gheorghiţă, 1964, p. 52).
8. Limite: Tuful de Remeţi este intercalat într-o stivă marnoasă-argiloasă cu intercalaţii nisipoase şi grezoase. In marnele de sub tuf sunt prezente impresiuni de Ervilia.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (ii) Zona Semseya lamellata, identificată la Remeţi (Valea Băilor) în marne nisipoase, fin micacee, cu resturi cărbunoase.
10. Mediul depoziţional: Salmastru, neritic.
11. Corelări:
Literatura citată
Gheorghiţă I., 1964, Contribuţii la cunoaşterea eruptivului neogen din regiunea Remeţi - Săpînţa - Sărăsău (Maramureş). D. S. Inst. Geol., 50, 2, 49-57.